CARPE DIEM, VITA BREVIS
Autor:
Gheorghe Apetroae
*
Pe tine, să te admir din clarul turnului de-aici,
spre Marele Neant, perdelele de- opal
ți le feresc oglinzii de cristal, de grații,
iar în oglinda ta mă uit păgân
și îți vorbesc prin semne
de lumină și azur…!
*
Tăria flăcării, pe care-o porți cu limpezimi de-abis
la pipăitul cărnii, în muguri ți-o desfaci,
renaști cuprinsul florilor și întregirii…!
O rază christă să te culc
în patul rece-al închinării,
cu-albastre torțe de cuvânt stai duh
și îmi asculți dorința-mi astrală,
numai de iubire…!
*
Necredincios, de forța ta vrăjit, mă scol
și mă revărs pe urmele din semne
și le-adulmec…!
A smirnă și pământ miroși,
porți aura măririi…!
Să-ți concerteze-n nopțile de-amor aceeași rugă crudă,
ți-adun soboarele de îngeri,
câte le-ai în cer,
și le asculți, de îngeri să te-ndrăgostești…!
*
și știu că tu plăceri mai mari decât să te sărut
cu buzele-mi de cer adânc, nu poți
să-mi spovedești…!
Cu brațele deschise spre adânc,
un cerc de nemurire-mbrățișezi,
iar mugurii de caină, ce îmi plesnesc
pe firave tulpini de oase,
tu mi-i hrănești cu stârvul stelelor de primăvară sfântă…!
*
Cuvântul ți-l rostești în agonii, în alte voci de legi…,
tu, „carpe diem”, să te zăresc,
să te iubesc, m-aștepți…
Rochița ta din văluri de corolă rodosie ți-o desfaci
și mă îmbălsămezi cu cel mai fin parfum
te dăruiești și-n macii tăi mă-mbeți,
preafericiți în vrajă s-adormim…!
*
Tu, turnul cel imens de logos și triumf, poți să-nțelegi
că totul e -n sărutul crud,
în rourarea ierbii
și în balsamul de dorinți al florilor de crin...!
Că la-ntâlnirea rece din altarul mut,
în despărțiri, viața ta e scurtă,
dar știi să calci cu rost pe fiecare clipă...!
Sibiu, 1991
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu