PLOAIE DE TOAMNĂ
Autor:
Gheorghe Apetroae
*
Ca să-și renască ea din umbra razei, ploaia,
pe zările de foc demonice dorinţe
și să-şi sporească-n cer balsam, syringii,
noi albe ramuri și sfințite taine,
te-aprinzi în vrerea ei pe bolți crisoberile…!
*
Îmbraci în scurt și larg cu-o vie amintire,
în fracul toamnei reci, în lila liliecii
și-aduci iar toamneinîn ropotul tău cerul,
îmmpădurind crisalele coline
și-nsângerând în euclaz cărările virgine...!
*
Tu, din cununa ei smulgi ale tale clipe
ca să-ți hrănească visul cu picuri de iubire
cu sângele de feciorelnică petală:
albi candizi crini cu duh de amăgire,
un chip aprins curtat, de isabelă floare…!
*
Sălbăticesc cyanic muzele-ți prin crânguri
și se-agăţă-n stei centaury din umbre
spre-a re-nflori stibinic în albăstrirea zării
cu gândul unui cer cuprins de-nfiorare...
un chip aprins curtat, de isabelă floare !
*
Să-nsemne cerul trecerea-apusul astrei
și s-o petreacă-n ploi hematice nocturne,
prin luminişuri raze sincere și clare,
te-nchini de vreme-n plânsul toamnei
la prinse candele de cer, la stele călătoare…!
*
Hieraticile ploi de toamnă în lumină
cu vuiet re-nfloresc din flăcări celestine
bătute-n roz-smarald, în lacrimi şiroind
să-ți împlinească-n taine visele iubirii
într-un cuvânt de linişti, întru fire…!
*
Sunt ploi căzute reci, hieratice-n lumină,
sfinţite cu mireasma ploilor de stele,
căzute atunci pe lunci, spre-a păstori cu ele
și-acum o stea- prințesă cu-nrourări pe glezne,
să sorbi surâsul ei din cupa-i celestină...!
luni, 25 iunie 2012
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu