BALSAMUL GÂNDITOR
Autor: Gheorghe Apetroae .
*
Din braţul zorilor, de cer scăpat
în gândul tău, pe un alcov înalt,
de multe griji mereu trezit,
te urci îmbălsămat cu celestine roze...!
*
într-un mormânt cu har și duh
în țeasta cerului săpat adânc,
cobori foarte bătrân cu greu,
ca să pășești prin el încet
spre-a nu-i trezi cumva tăcerea…!
*
În cerul tău, de crinii Lunei te îmbeți,
de ceruzea, în tine-miresmați rămași;
pe Lună- o mai valsezi desculț
și-o păstorești cu grijă, ca și-atunci,
în roiul razelor pe lunci...!
*
Petale reci de pale chrise roze
îi curg ninsori de fluturi blânzi
pe- al ei cuprins tot mai curtat
de cerul în turcoaz- smarald…!
*
Dar, tu, acum pe Pollux o preferi,
pe steaua-n roua cerului, din Gemeni,
viind cu seve-n torţe flăcări,
sfinte plăceri din noile-i preludii...!
*
- Spre a-ți opri neliniștea din fire,
lumina nopții din a lor privire,
te mângâie cu frăgezimi
fecioare stele-n vise-ți sângerând
balsamul lor cel gânditor,
din cerul tău în milerit-albastru…!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu