BALADA PRIMĂVERII LA RĂȘINARI
Autor: Gheorghe Apetroae (dlB, Sibiu)
***
La Rășinari, de înfloresc cu duh zambilele-n grădini
iar în livezi bătrâne de cireși albinele în râvna lor roiesc,
și la răstoace apa Șteazei urlă disperat, apoi s-ascunde în
irugă,
e-n clocot viața-n plai și satul arde de o sufletească rugă...!
***
În ulițe, pe porțile-nvechite, cu tihnă ies bătrânii
să-și deapăne-ntre ei trecutul și rostul din Ardeal...
Bătrânele, sub candele aprinse, sporesc în rugăciune;
și-n denie la schit se cântă-n clopotiri române...!
***
În crângul iarăși desmorțit, țin mierlele un lung concert
pe ramurile crude de arini și sălcii- plânse de mister,
Din streșini plâng și curg pâraie de sloiuri și lumini
și-aleargă în neștire-azurul, cu iz de primăveri...!
***
Se freamătă-n cărări molizii, iar pinii sprijiniți de stânci
și agățați de cer, își glăsuiesc tot rostul cu Austrul…
E un lătrat târziu în văi, ecoul liniștii din vremi străbune,
când prinse-n large țarcuri, stelele adastă-n turme…!
***
Și zările de mult bătrâne,
acum în ele se re-ntineresc,
cât negurile groase peste creste se gonesc cu vântul…
La Rășinari, în munții lor înalți, cu dorul de mioare,
cresc ierburile moi și dese, în mângâieri stelare...!
Rășinari,
29. 03. 2020
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu