ÎNTR-UN BUCHET
STELAR
Autor:Gheorghe
Apetroae (dlB, Sibiu)
***
Lui
îi apăruse în cale nechemată, ispita
şi
îl cuprinse cu brațele-i de ne-nţelesuri…
cum
în senectute pe irişii gândului
petrec
libere, spre neînceput, tainele...
***
Ea
îi pregătea pentru epilog, cântecul:
răsfăţul
faustic al nopţii valpurgice...!
Simţul
i-l testa, dezvelindu-şi, câte una,
formele
libere într-un marş nupţial…,
***
În
oglinzile de cristal, îi arătă câte puțin
chipu-i
angelic, buzele-i în surâs ireal...
El
îi privea adâncimile cu setea magului
cel
iubitor de implozii astrale și de ploi siderale...!
***
Spre
a-i regăsi ispitei amvonul albastru,
Ea
își zidea în El dorința de nemargini...,
îi
punea petale violete- taine pe umblet
și
îi desprinse de trup fierbinte, sufletul
***
cu
simfoniile de Haydn, cu rozele în carmin
îi
descoperi în simț bolțile reci de neliniști..!
Îi
asculta, din “Aida, Marşul triumfal”...
În
concertul unirii, și El, cântându-i la pian,
***
îi
desprinse, Ei, în ritm, sufletul de trup
şi
i-l plimba pe calea novei din Cygnus...!
Ea,
în loc de cruce, îi pironi privirea cu cuvinte:
tainele
din imperiul iubirii, ale ei ispite...!
***
Din
amvonul ceresc El îi admira umbletul:
fulgere
criso- berile în iureșul sângelui
și
peisajele andaluze de pe irișii cuvintelor...,
clarul
mileric al Selenei, al ei, cu magnetice rotiri...
***
El
nu mai dovedea în culesul de anemone,
de
astre roz-albe și efemeride, de pe hău:
ritma
galactică- valpurgică..., înflorită de ispită,
într-un
buchet stellar, adunată, iubirea lor...!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu