„ CÂNTECUL LUI CRISTOFOR - MARIAJ LEVANTIN”
"Când Totul e într-un Nimic şi ... din Nimic e Totul,
tu, prinţul sau poetul,ce crezi că eşti, ce poţi să fii?!?.." G.Ap.
Autor: Gheorghe Apetroae (dlB, Sibiu)
***
La revărsarea Lunii pline,
El ,Cristofor, iar ea, Felippa,
în turnul de-ametist-crisal,
în grabă-și începuse nunta…!
El, robul ei, într-un ceresc alai,
o prinde-n grave dezmierdări
uşor, saturnian, de mijloc…
Dorinţele-şi uneau, rebele…!
Plătindu-i zâmbetul selen,
pe braţe- o trece în săruturi
sub arcele-ntinse de rai…!
***
De-mbrăţişări, adâc aprinşi,
roze muşcau din roze buze:
în văl, adâncul viu al bolţii,
filonul sfânt de larg seraf…!
Sărutul lor- e ceru-n fulger
și glas de filomele-n cor...!
Pe creştet, prinţul îi aşterne
Felippei, marea diademă,
de amintiri- șirag de stele…!
Iar ei, îi hoinăresc pe buze,
cu-vintele-n mir de lumină…!
***
Zei palatini cântau la harfe
pe sânii vii ai unei lumi bacante,
cu freamăt de
adânc…-galactic…
Struneau
pianic valsul mării
pe coapse-n arcuri abisale,
în vreri de răzvrătiri barbare…!
Iar, de cântari sfinte, învins
El, de iubirea de Felippa,
din ape-și izvora cuprinsul
în clopote-și rostea unirea
cu glasul
bolții, nemurirea…!
Irişii lor jăruiau azurul și raze
din scrinul stellar își dăruiau:
El, ei…, ea, lui…, și le-ofereau
cărări cu drag- cuvinte cântec-,
un trup ce le înviora trecutul-,
a răsări tot altă stea- Ursita...!
Iar în vulcanicii ei munţi,
pe dansul sânilor aprinși-încinși
de mari simţiri şi de înfiorări-
pe valul cerului, al marilor plăceri…,
nuntea cu ei Egeea și întreg Levantul…!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu