AICI RĂSCOLEAI PE STRĂBUNI DIN
NEÎNCEPUTURI
În însoțirea inginerului ILIE FÂNTÂNĂ, la obârșie, în Pădurenii
Slimnicului.
Autor: Gheorghe Apetroae dlB,Sibiu
*
Curând, la templul tău străbun stellar, ajuns,
fântâna încă deborda în flori cu apa-i rece- vie…,
mesteacănul acoperise cerul lazuriu al casei…
Pe lada bunei, stând, te lumina icoana-i...!
*
Te primeneau,aici, cybilic tot alte ne-nceputuri…
și-n pajiştile de cer înroite de culori rebele,
izvoarele,curgând din patul moale-al Proserpinei;
pârleazul vechi sărindu-l, te înfloreau în ele…!
*
Aici, pe duhul rătăcit-sfios al unui pui de cerb,
curând ieşit din codru, zvelt în salt şi liber
ca soarele scăpat din lăţul marelui adânc,
Îl fugăreai, vuind cu glas de corn prin crânguri…!
*
Din cer, din zbor înalt, totemic, pe uliu-l coborai
cu aripile-n alici negre-ntinse, ţintuite,
salvând de clonţul oţelit şi ghiara morţii
mici,vulpile carmine-ascunse, prin rugurile răvăşite…!
*
Aici,din brad în brad, în salt, un jder îl urmărea
pe al tău Vector, fugărind spre ne-nceput mistreţii
cu colţii, sângerând poteci prin sihla
nepătrunsă,
cum el din lupării, cu şiretlic, lupanii izgonea…!
*
La via răsleţită, alergând, pe şerpi, tu îi simţeai
încolăciţi sub rugi, și cum plăcerea verii o adastă,
cum în dogoarea din cărări, veninul lor şi-l varsă,
pe Eros să îI poată- atinge pe aripa-i albastră…!
*
Aici îşi lepădau de-ntoarcere hlamidele, irozii,
Cum tu, de patimile grele-a cărnii prinse-n zodii…
Te-mpreunai cu glia sângerândă, răscolind străbunii…,
faunice și tainice trăiri…,balsamurile în canine roze…!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu