sâmbătă, 17 ianuarie 2015

Literatura, " El, e poetul ...", Gheorghe Apetroae, Sibiu


EL,   E   POETUL  ....


E cel aprins de marile ninsori-

azurul boltii i-a căzut în Sine un decor ...

înfipte-s stelele-n eter şi în nelinişti

închină frunţile în zori

la codrul, idol cu straie de brocart ,

de cântec ostenite, de jocul în neant -

poetul-n flacăra lor e-n freamăt ireal!...

sorb diavolii din sânge, serii reci

și din izvoare mari iubiri, în El 

clipele bacante şi în ritm de vers nou,

cu lira divină i le recântă Orfeu

lui Euridice, până îi umple crugul

cu cete de îngeri şi cu regretul tău!...

Tăcerea e-n cântec, iar Luna pe lac,

printre nuferi, stăpână pe irişi...

se tot plimbă sfânta prin raiul de gânduri!...

Luceafărul îşi trăieşte suferinţa, sus

în sfinte ne-nţelese străfunduri

şi-ntre clipe-ecou de corn ireal?!...

De început, e aprins necuprinsul

demn irumpe Ne-nceputul, în El,

adevărul obosit ca-ntr-un vulcan!...

Salcâmii bătuţi de flori răsfăţaţi

pe cer răsfiraţi ning cu balsam,

iar plopii, în brâiele vide  plâng

şi sufăr de iubire, de viscol şi ger...

briza libertăţii îi jură credinţă,

când pe tronul Lui, cu sângele Lui

în beţii îşi răsfaţă Luna privirea,

şi-n raza Lui, stella Antares, amorul absurd!..

...El, e poetul iubitor de adevăr

îmbietor de miresme, de cântec şi dor!...


Gheorghe Apetroae, Sibiu

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu