DEZVĂLUIRI
Gheorghe Apetroae, Sibiu
Iar când vibrezi într-un ecou de harfă
al stelei reaprinsă-ntr-o buimacă vrere,te-ntorci himeric ca să numeri sfinţii
altarelor cuminţi din templul pocăinţei!
şi pleci de-aici strain, cu ielele în graţii,
ştiind că te vor plânge-nepăsare fraţii!
Mai poţi uita că-ai fost şi tu robit-
sortit spre rătăciri cu alte sfinte astre,plâns şi hulit, de Dumnezeu jertfit,
să nu apuci Luceafăr..., ... noul răsărit
şi-a nu-ţi dori prezenţa lor în minte,
doar când ţi- aruncă vălul suferinţei?!
Ca tu să uiţi, nu poţi, când te-nsoţesc
de unde încă vii, dincolo să-nfloreşticum un covor ţesut cu razele-n amurg,
pe care- aluneci în abis, plângând
blajină seara ta ce în cădere-ţi urcă
târziul clipelor, în jocul lor rostit!?
Da!... că alte locuri de neştire,
ieri,
te hăruiesc regal, te fericesc cinstite în revărsări milerice pe stâncile olive
lumina ta de stea - demonica nălucă
cu aripi largi de flăcări - un Pegas neînvins
de marile iubiri angelice-n cuvinte!
G.A.S.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu