MARILE ZĂPEZI
Gheorghe APETROAE; Sibiu
La Șanta-Păltiniș te urci pe trecători de cerbi
și-n murmurul zării, în urlete de lupi,
s- ajungi sfințit de plaiu-nzepezit...!
Î(n)noți cu greu printre troienele
ascunse-ntre cabanele de lemn,
pustii, cu-acoperișuri de șindrilă-
mpovărate de polarele zăpezi...!
Îmbătrânite, gem de plecăciuni,
sub biciul vântului iuțit în asfințit...!
Și porți aici inverniei povara vrerii ei...
Te lași curtat de cavalcadele de nori
ce-și cern prin sita cerului pe stei
cu vântul aprig, fulgii lor mărunți,
dansând șăgalnic și în piruiete lungi,
înveșmântați în giulgiul razelor,
brânciți, căzuți în râna brazilor înalți,
pe cetini moi și dese, așezați
pe-alcovuri albe, calde de plăceri...!
La Păltiniș ajuns, te bucuri ca și ieri
de mijlocul de iarnă din cuprins,
de Soarele râzând prin crăpături de cer,
cernit de ceața groasă-a plaiului înalt,
de strălucirea zărilor cuprinse-n El,
în muntele ”Bătrâna”, marile zăpezi...!
La Păltiniș-Sibiu, 30. 01. 2021
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu