LITERATURA: UNIREA MOLDOVEI CU ROMÂNIA, poeme, Gheorghe APETROAE

 EVENIMENT NAȚIONAL CU RĂSUNET EUROPEAN: „ 24 IANUARIE 2021, 161 DE ANI DE LA UNIREA ÎNTRU VECIE A ȚĂRII MOLDOVEI CU ȚARA ROMÂNEASCĂ”

MĂRTURII DESPRE UNIRE”-

GHEORGHE APETROAE, SIBIU (G.Ap.)

I. ”MĂRTURII ”

Patriei,/ Istoria, cupolă de rubin, / e un cântec de arbore / întins peste neam...!/ E pajura ce-i poartă în aripi/ izvoarele în culorile de sânge,/ pâine şi cer;/ e cântecul de dor al trezitelor zări/ din Cartea Unirii...!/ Printre genele zorilor / săgeată cerul arc- / în trunchiul de Eroi/ cu rădăcini de neam, intins-arcul noii generaţii…!/ Din sângele ţărânei/ trandafirii cresc temple- / scut şi simbol:/ Limba şi neamul, marea şi cerul – / stau mărturii de safire/ Poporului Român, Erou!

II. Și în Ardealul românesc, unde locuiesc de 40 de ani, ca și aici în BOROAIA mea natală, în toată BUCOVINA- diamant din stema lui Ștefan , ori din îndurerața și orfana BASARABIE, lupta pentru unitate națională și pentru întregirea României a început cu mult înainte de MAREA UNIRE. În acest context îl pot exemplifica pe marele luptător și patriot roman din Ardeal, AVRAM IANCUL , pe care, în urma uneia din manifestările culturale ale ASTREI rediviva, care a avut loc la Țebea, acolo unde tribunul odihnește sub gorunul bătrân, străjuit de tunul libertății, într-o permanentă veghe la neam și la țară și, sub impresia acestui eveniment cultural, am încercat să-l imortalizez în poemul:

”DORUL DE IANCUL” G.Ap.:

De dor de Craiul lor, / răsar la Ţebea moţii …/ îşi leapădă calvarul/ şi-l freamătă-n gorun/ să le coboare Iancul/ în retrezire cerul/ cu Vidra în cunună/ şi Apusenii brâu …/Durerea să le curme,/ El se revarsă-n zorii/ împărtăşiţi cu Horea,/ sub roata altei lumi …/ Sfânt, magul libertăţii/ şi soarele dreptăţii/ se-nalţă printre astrer/ mai falnic, mai august …/Furtunile să-nfrunte,/ El se-mpleteşte-n ramul/ gorunului din Ţebea/ cu freamătul român !…/ din Mureş le cuvântă,/ din Arieş le cântă/ pe undele soboare/ de harfe îngereşti …/ Că-s ocrotiţi de Thetis,/ mărturiseşte Crişul/ cu malul drept în Tisa/ şi malul stâng în Nistrul …/ O mamă, România,/ i-a botezat şi-n Jii.../ Înconjurat seraphic pe drumul sfânt al Vidrei/ îi însoţeşte Iancul în cer,/ în munţi şi-n fii …/ La Ţebea-nalt gorunul/ le stăruie zenitul !/ să le aline dorul,/ El le-mplineşte visul …/ În templul Judecăţii,/ din tronul dreptei legi/ le porunceşte Iancul, îi vredniceşte sfântul/ să-şi neclintească locul, şi,/ împlinindu-i gândul,/ pe Apuseni, pe Alba,/ va străluci Crai Nou! …/ Se creşte-n cer gorunul/ şi se preschimbă-n scuturi/ cu chip de moţi, Ardealul/ iubit de Dumnezeu...!

III. Suferința de secole a românilor din Basarabia și din Bucovina noastră și a mea am surprins-o în poemul

”MATER DOLOROSA - SCRISOARE CĂTRE FIICE” - (G.Ap.):

< Fiicele mele tribune, auguste,/ glorii latine,/ vă vreau lângă mine.../ mamă cu mult of, vă cuvânt:/ liber vă este drumul de sânge / în limbă şi datini,/ de Sfântă Unire, vă înţeleg ruga,/și-m suflet v-o ascult!/... Cu aură de dor, codrii / şi ţarinile vi le-am cuprins,/ iar mormintele străbune / vi le acopăr de veacuri, numai cu crini.../... Coroana lui Ştefan cu stele de flori şi cuvinte, / o port boltă de slavă, unui singur românesc pământ!/ ... Mirese de suflet și plai / de port, de dor şi de grai,/ fiice prinţese române, / vă vreau lângă mine, în raiul de Sfântă Unire,/ în aceeaşi strămoşescă glie.../ Copile nefericite-n trăiri,/ prea iubitoare de mamă,/ cu soarele meu vă cunun / pe amândouă!.../ Cu glasul cerului senin, / al unei mari și singure inimi,/ vă chem la sânul meu arzător... / De atunci, vă doinesc, / grabnic lângă mine să reveniţi, / să vă petrec în alaiul divin.../ Basarabie! Bucovină! /Mamă, vouă, în putere,/ Tricolorul vi-l port cu credinţa / în adevăr şi destin…!>

IV..Reîntoarcerea tuturor românilor în singura lor patrie ”ROMÂNIA” este dezideratul spiritului unionist national, care a căpătat valențe istorice sub steagul UNIRII, cel de la 1859 și cel de la 1918. Drumul reîntregirii este deschis pe un filon de românism și de aceea îl cânt în versurile:

”IMNUL REÎNTOARCERII ÎN PATRIE” –

 „Patria este locul, lumina şi vechimea neamului - G.Ap.”

Prin colbul zărilor,

de fiii tăi

atât de mult bătut,

 la tine să se reîntoarcă,

 pe locul lor străbun,

Tu, cutezătoare Patrie

 le cânţi solemn, de-ntorcere

 şi le reverşi din al tău suflet,

 scumpi zorii re-ntregirii…!

*

Tu ştii şi poţi a-i vindeca

 de dor şi rana rătăcirii,

din gheara vitregiei lor

 a-i smulge, de la moarte

 şi a le da semnul de bun venit

 în liberă sosire,

 tot dreptul de-nălţare-n tine

cu-alesele lor fapte!

*

Să-i reînveți că sunt lăstari

din trunchiul României,

și să le-aprinzi în cuget

mare vie, flacăra Unirii,

…în duhul firii tale re-nflorit,

Tu, mamă cu iubire,

nu înceta a-ţi reprimi

în cuviinţă dreaptă, fiii...

 Azi, bucură-te că se-ntorc

în tine-acasă şi-ţi cuvântă!

Toţi sunt ai tăi şi vin a-şi coborî

 în rosturile gliei

 sămânţa sângelui matern,

 să-ţi crească-n stăpânire

 pe şesuri de lumină

 …sfânt, geniul României!

”IMNUL REÎNTOARCERII” - „Patria este locul, lumina şi vechimea neamului - G.Ap.”

<Prin colbul zărilor, de fiii tăi /atât de mult bătut,/ să se re-ntoarcă -n tine, acum,/ pe locul lor străbun,/ cutezătoare Patrie / le cânţi solemn, de retrezire/ şi le reverşi din al tău suflet, / scumpi, zorii re-ntregirii!/ Tu ştii şi poţi a-i vindeca / de dor şi rana rătăcirii,/ din gheara vitregiei lor,/ a-i smulge de la moarte/ şi a le da un semn de bun venit/ în liberă sosire, / tot dreptul de-nălţare-n tine /cu-alesele lor fapte!/…în duhul firii tale re-nflorit/ de mamă cu iubire, /nu înceta a-ţi reprimi / în cuviinţă dreaptă, fiii.../ Să-i reînveți că sunt lăstari/ din trunchiul României,/ să le-aprinzi în cuget/ mare vie, flacăra Unirii!/ Azi, bucură-te că se-ntorc/ în tine-acasă şi-ţi cuvântă!/ Toţi sunt ai tăi şi vor a-şi coborî/ în rosturile gliei / sămânţa sângelui matern,/ să-ţi crească-n stăpânire/ pe şesuri de lumină/ …sfânt, geniul României!

V. Nu departe de Boroaia mea natala, din miezul Bucovinei bat mereu clopotele Putnei, al căror glas românesc de întregire a neamului l-am auzit, ajuns la Putna în anul 1991 și l-am redat în poemul ” GLASUL PUTNEI”- (G.Ap.), poem pe care l-am lăsat înscris, în anul 1991, în hrisovul acestei sfinte mănăstiri ștefaniene, acolo unde Ștefan, odihnindu-și oasele, continuă să-și cheme oștenii și să pornească o nouă luptă, pentru a-și aduce acasă toată Moldova, cu toată Basarabia și tot restul de Bucovină...

GLASUL PUTNEI

<< - Români, ce înfloriţi fiinţa/ unui popor creştin, viteaz,/ Moldova nu i-a voastră soră,/ cu Nistru-n plâns, român în glas…?!/ Săriţi, dar, toţi! …striviţi tăcerea/ de ger pe un străbun pământ…/ grăbiți, cât glasul ei mai cântă/ şi-mi trageţi clopotul cel sfânt…!/ El va rosti la cerul lumii/ de un popor și-un ideal.../ Din vrerea Putnei, o Moldovă/ vă poartă scuturi de hotar…!/ Nu staţi ca să-i truncheze trupul/ şi fala să-i spurce-n orgii;/ purtaţi- o -n braţe la durere,/ i-aprindeţi torţe-n morţi şi vii…!/ Iar, de-i nevoie, în Unire,/ daţi Prutul Nistrului!…Treceţi/ Stindardul sfânt al României/ pe locul gliei strămoşeşti…!/ Să simtă cei orbi că Românii/ sunt mândrii daci, demni de trecut…!/ -Tu, Decebal…! - Mihai…! - Ştefane …! / Voi știți şi-acum ce-i de făcut?!/… Acum, cât glasul ei mai cântă,/ pe pod de flori treceți la Prut/ şi strângeţi-o la pieptul ţării/ augustă-n românesc triumf…!>> G.Ap..