ANIMA MUNDI SAU DESPRE UN ADEVĂR
Forţa sufletului nu este de ajuns fără cunoaşterea adevărului, Rene Descartes P.S. XLIX (49)
autor: Gheorghe APETROAE, Sibiu (dec.,Thu 17, 2015)
Pe când simţirea amiezii o sorbi din al secundei pocal
şi cercul i-l rupi, înşiroind-o curată pe frunţile stelare,
ochii ei de vultur: ruguri, săgetând flăcări în altare,
hăruiesc vieţile în duhuri ce cresc din fiecare floare...
Pe osia de lut crinii aprinşi în fiorii clipelor se desfloresc,
nefiinţa la trecerea în fiinţă, din genunchi se ridică
să o săruţi clară-n oglinzi și pe braţe, ca pe o zână s-o porţi:
clipe în ploi de stele, a ismă mirosind în liniştea firii…
Ea, pajura în zi, să se întoarcă solară, austră în aripi
și făclie a visului tău, zboară în mitul slobozirii din vamă,
sub nori apoteotici i-ascunsă și-n buiecii se destramă
stăpâna oricărei vieţi, destin în duhul pământului plâns...
Da. Zorii ruginiţi de lipsa amiezii s-au prăfuit de vrere,
în fire-ți unduiesc plăceri nebune, în ierbi, să le adulmeci,
pe crug îi irizezi adamic cu noima ploilor rebele,
pe ochii tăi, sub pleoape-n lăcrimaţi, în curcubeu de stele...
Clipei îi sorbi simţirea curată și gândul: ambrozie-n pocal,
cuvintele sângerânde-n amiezi le zideşti în temple solare,
pe TOTUL, în tine şi oriunde dedus, îl hăruiești cu adevăr,
răgazul i-l pipăi hapsin și misterul i-l scoţi de sub lespezi de cer…
Da! Tu, în fire te-nalţi tulpină de cuget, înlăcrimezi senină,
îți susuri simțirea- sânge-n amiezi, pe cântec de izvoare celeste,
curgi înflorită- buchete de raze pe văi buiece-n buiestre,
Tu, anima mundi, treci flacără-n clipă- liră stelară divină…!
Sibiu, 11.09. 1989
📷
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu