Un răspuns la Isabela Vasiliu-Scraba: Sfârsitul filozofului Constantin Noica
ÎN FIREA FILOSOFULUI CONSTANTIN NOICA
Autor Gheorghe APETROAE, Sibiu
L-am întâlnit de mai multe ori pe filosoful Noica în mersul mașinii, care mă ducea în interes de serviciu dar și în cel al culegerii de elemente geo-floristice pentru teza de doctorat, pe care o pregăteam atunci, prin anul 1982, cu trecere prin Stațiunea Păltiniș, înspre munții Cindrelului, Frumoasei și Șerbotei. L-am întâlnit pe drumul ce urcă înspre Stațiunea Păltiniș, pe traseul de la Cantonul silvic, la Schitul Păltiniș, dar și mai jos, până la cărarea care îl urca la o casă veche - cabană de lemn în care locuia. Era un bătrân slab, potrivit de înalt și cu baston. Purta un pardisiu uzat și pe cap avea o bască, la fel de uzată, ce acoperea doar parțial o frunte lată și înaltă.... Dar, nu drumețea întâmplător. Pe drumul pe care îl parcurgea zilnic, odată sau de mai multe ori, filosoful gândea și dialoga cu Socrate... Gândea la Platon și la ființarea parmenidică, la perathosul pitagoreic, la dialectica și la idealismul obiectiv ontologic al lui Hegel, la criticismul raționalului lui Kant. La ce nu gândea...? Gândea la Aristotel și la logica formelor, la axiomele bucuriilor simple, la dialectica și la fenomenologoa spiritului husserlian și fundamenta, în legea lui, construcțiile logice formale ale convenționalismului pozitivist, prin identificarea de valențe apoteotice raționale în profunzimile fenomenologice ale existenței totale, în ființare și în cele ale spiritului ancestral românesc... Mulți oportuniști l-au căutat și l-au abordat speculativ, adunând convorbirile cu el într-un Jurnal, pe care i l-au ținut doar ei, numai pentru a-și obține valențe valorice prin El... Merg deseori la schitul Păltiniș, acolo unde este înmormântat și aprind lumânări pentru viii și morții mei, dar, nu de puține ori, și o lumânare pentru cel care a fost intelectualul strălucit, filosoful român Constantin Noica! G. Ap.
LA SCHITUL PĂLTINIȘ- SIBIU
lui Constantin NOICA
autor: Gheorghe APETROAE
*
Chemat întru ființa lui, la Păltiniș revii
și intri-n casa-n care Noica își rostise geniul,
apoi te-ndrepți spre schit, la El, să-i spui
că-n hruba mică de pe Dealul Mare
bizonii pe pereții (peșterii), de el pictați,
îl stăruiesc cu prețul unei vieți stelare!
*
La locul lui de veci, la schitul sfânt te urci
să sapi cu vlaga peșterii într-o sfințită glie,
să-l vezi cu fața-i un altar de cer, sub brazi
cum stă imperial, la cap cu Tricolor, gândind
încoronat de flori, de buxuși și smirdari,
trancederea de limită,în abisale gânduri…!
*
Să cânți cu El și maice în evlavie și har
la corul slujbelor de binecuvântare,
când toaca-l retrezește, clopotele-i cântă,
primind pe cei ce vin înșiruiți la schit
din locuri neștiute, din necaz și ură
la o solemnă, sacră, preoțească rugă...!
*
Cu el, să cânți la cerul albăstrit de El, în El
și să-l revezi pe bolta-n care ți-a premers,
cât lumânări din ființarea Sa de veci
cu rosturile drepte ard și-n oglidiri te țes,
revii la Schit, pe chipul lui să-ți altoiești destinul
și să-ți strecori trăiri de cosmică lumină...!
Schitul Păltiniș, Sibiu
18. 07. 2021
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu