CRĂCIUN DIN CER, DIN NOU AI POGORÂT
Autor: Gheorghe Apetroae DB
*
Cu steaua ta de mag, de mare preot,
din constelara flacără Lactee răsărită,
pe Drumul ei, al Robilor, în fiecare an revii
la Christ - kindl - veșnic renăscut-,
Crăciun, din viața altor lumi trecute…!
*
Crăciun - lapon în fire, în noi te pogori
de- atunci, cu steaua-n brațe, sfântă,
pe pârtia în anatas din Valea cu măslini,
în Beetleem, pe pruncul Crist a- l păstori
în peșteră revii cu cântec de colindă …!
*
Tu, îi veghezi sălașul sfânt - cu raze hăruit
iar patul lui de fân din iesle i - l cuvânți...!
Îl porți prin timp, copilul Demiurg,
o odrăslire - a Slavei în făgăduit pământ
și-l ningi cu har de rugă în aplecăciuni...!
*
Crăciun din cer lapon, tu iar ai pogorât
cu bucurii și vise, cu daruri la copii...
S - ajungi la Mesia, născut din os celest,
în fiecare an revii, al slavei sol regesc,
la pruncul Cel prea - îndumnezeit, Iisus…!
*
Tu vii să ningi cu suflete de îngeri-serafimi
în iesle - n staulul creștin din Viflaim,
fantasme ale nașterii prea-bine-cuvântate,
din care s-a zidit iubirea sacră, libertatea
întregului Ierusalim și a întregii lumi...!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu