LAUDATIO IN INTEGRUM:
Aduc mulțumiri Ligii Scriitorilor din România și mă consider mult onorat pentru primirea și certificarea mea ca membru al Ligii.
Trebuie să mulțumesc, în același timp, atât conducerii Filialei Arad - președinte filială, Mirela MINUTZA, pentru intenția sa nedeterminată de a mă agrea în filială, cât și scriitorului Florin Alexandru ȚENE, președinte al Ligii Scriitorilor din România și întregului Comitet al Ligii, pentru certificarea mea.
Mai trebuie să spun, de asemenea, tuturor celor care mi-au abordat, în decursul anilor, scrierile mele - poezii și exegeze, că am conceput și problematizat discursul meu liric și filosofic în aceste scrieri prin prisma calificărilor mele profesionale, și experiențelor culturale și sociale, dar mai ales prin faptul că mi-am spiritualizat sensul vieții și l-am binecuvântat cu harul sufletului primar al locurilor natale sucevene.
Am țintit cu constanță la adevărul- moral și solemn și mi-am consacrat energiile cauzei aletheice, fără a renunța, nicidecum, la datini și la tradiții... Am fost mereu în amor cu turmele de stele din galaxiile cerului, pe care le - am păstorit cu multă grijă pe luncile cu miresme de zambile, toporași și de anemone, în soptirile undelor și în surâsul ademinitor al pârâului de munte Moișa, afluent al râului Moldova, în dimineți, în amiezi și în târziul serilor de vară... Ele, paternale, mi-au ținut trează copilăria, în al ei oniric și mi-au purtat viața în zboruri cu infinitul clipelor tăcute... În osmotica curgere a zorilor prin crinii înlăcrimați de roua clipelor, nu am lăsat pe zei să-mi ascundă în beţii cu stelele, rămase neiubite, nevăzutele...! Iar, pentru explorarea ființei Universalului am fulgerat în pretudindeni prin cuvânt, tăcerea și am încercat să-mi depășesc în oriunde și în oricând trecerea...!
Să îmi păstrez sufletul de copil în curățenie, am știut cum să rămân, așa cum constata și universitarul filolog Clementina MIHĂILESCU, conducător de Școală Doctorală la Universitatea din Arad, într-un studiu academic întreprins asupra scrierilor mele, toată viața mea prietenul lui Marcel Proust! Da! Din copilărie, de la 13 ani (1959) am scris prima poezie adevărată și m-am înveșmântat moral cu odăjdiile literaturii. Elev, la liceul Nicu Gane, din Fălticeni (1961-1964), la secția matematică-fizică, profesoara mea de literatură, Olga ILIȘESCU îmi expunea scrierile la Gazeta liceului... Și, deși mă pregătisem pentru a urma Facultatea de Filosofie, aproape totul s-a întrerupt în acest spați, al literaturii, în perioada cât am fost student la Facultatea de Agricultură din Iași (1984-1969) și, în continuare, când, după terminarea facultății cu examen de stat în hidroameliorații, ajuns în activitate inginer proiectant în cadastru, organizarea și sistematizarea teritoriului la Roman și la Piatra Neamț și când mi-am concentrat activitatea mea intelectuală pe studiile tehnice normative laborioase în amenajările agricole și silvice prin lucrări hidroameliorative. Așa, am putut să constat, cu regret, că o perioada de 20 de ani din viața mea a fost aproape nudă în activitatea pe tărâmul creației literare. Și, totuși, nu mi-a fost greu să-mi reiau această activitate în anul 1984, la Sibiu, în urma contactului cu marele cărturar roman contemporan, scriitorul- poet Mircea IVĂNESCU, cel care traduse romanul Ulyse, de James JOYCE și care, în urma parcurgerii scrierilor prezentate de mine, mi-a recomandat să-mi aprofundez cunoașterea printr-un studiul susținut al literaturii și filosofiei și, în aceeași măsură, să activez în cenacluri literare, să particip la concursuri naționale de creație literară. Nu am pregetat și i-am urmat învățătura...! Și, deși, activitatea profesională, în această perioadă, mi-a impus ca să-mi completez studiile de specializare ca inginer geodez, la Universitatea Tehnică de Construcții București, impuse de activitatea mea în cadrul Oficiului de Cadastru și Geodezie Sibiu, cât studii de psihologie- pedagogie la Universitatea din Sibiu, impuse de calitatea de lector univ. dr. asoc. la Secția de cadastru și geodezie din cadrul U.S.A.M.V. Cluj-Napoca, am frecventat, totuși, mai multe cenacluri literare, am participat cu succes la mai multe concursuri naționale de literatură, dintre care voi aminti Concursul Național de Receptare Critică a Poeziei Contemporane (Brașov, Astra,1989, președinte juriu, criticul literar Laurențiu ULICI și Concursul Național de Exegeze și Jurnalism (Sibiu, 2002, președinte juriu doctor filolog, scriitor, Ana SELEJAN), prin care am fost confirmat, atât poet cât și eseist- exeget. Am început, de asemenea, o activitate publicistică intensă, prin publicarea a zeci, poate sute de articole de presă, social-politice și articole științifice, în paralel cu activitatea de lider politic și consilier județean de Sibiu. Am reușit, în același timp să-mi mediez scrierile în 6 (șase) volume personale (poezii și eseuri), în mai multe zeci de volume colective, antologii literare, reviste literare, dar și medierea în reviste științifice a cercetărilor mele științifice de zeci de ani, pentru obținerea titlului științific de doctor în științe agronomice, cu o teză în studiul pratologic al tipologiiilor geobotanice...
Am fost și am rămas în timp, păzitorul armoniilor astrale și al devenirii spirituale conștiente, umane, rostind cuvântul ales, consider, în suficiente filigrane. Și, nici nu am lăsat tigroaica timpului să-mi sfâșie inima, pe care zi și noapte am reparat-o și continui să o repar cu flacările adolescentine ale amintirilor...!
Ca să pot învăța lucruri noi, când mi-a lipsit din prietenie omul filosof, în lipsa lui, am căutat să devin filosof și am învățat de la Sine cum să revelez profunzimile existențiale, cum să transcend limita pitagorică- a perathosului și să explorez ființa Uuniversalului parmenidic, cel dintotdeauna și din pretutindeni, reușind, aceasta, numai printr-un dialog cu gânditorii, la început cu cei presocratici, apoi cu Socrate, Platon și Aristotel, cu cei din Antichitatea târzie, din Evul Mediu și Renaștere, dar, desigur, și cu gânditorii din Epoca modernă, cu raționaliștii, referindu-mă, aici, la Descartes, Spinosa și Leibniz, cu cei din iluminismul german, aici referindu-mă la criticismul lui Kant, dar și cu existențialiștii și postmoderniștii europeni …! De un mare antren și folos în abordarea problematologiei filosofice mi-a fost colaborarea cultural - sociologică, în cadrul colocviilor cultural sociologice pe care le-am organizat la Sibiu în mai multe ediții, cu distinsul și sufletistul prof. univ. dr. Alexandru HUDIȚEAN - conducător de Scoală Doctorală de Filosofie și, în aceeași măsură, cu mentorul meu în organizarea aestor colocvii sociologice la Sibiu, sub egida ASTREI, la care am activat, încă de la reactivare, cu distinsul academician Alexandru SURDU, presedintele Secției de Filosofie a Academiei Române.
Mulțumesc scriitorilor și criticilor literari care au realizat referințe interesante asupra volumelor mele publicate și s-au exprimat asupra scrierilor mele literare și filosofice, dintre care pot menționa aici, din numărul lor mare, pe prof. univ. dr. Eugen ONU, cercetător filolog în cadrul Academiei Române, prof. univ. dr. filolog Anca SÂRGHIE, Universitatea din Sibiu, prof. univ. dr. filolog Clementina MIHĂILESCU, Universitatea din Arad, prof. univ. dr. istorie Lucian GIURA, Universitatea din Sibiu, critic literar și prof. dr. filosofie Laurențiu ULICI, prof. univ. dr. filolog Ana SELEJAN, Universitatea din Sibiu, prof. univ. doctor în filosofie Alexandru HUDIȚEAN, Universitatea din Sibiu, prof. univ.dr. dr. h. c. Victor GRECU, Universitatea din Sibiu, prof. univ. dr. Pamfil MATEI., Univ. din Sibiu, acad. Dimitrie VATAMANIUC, cât și pe scriitorii Gabriela NEGREANU, Gabriela- Ana STUPARU - BĂLAN, dr. Mihai POSADA, Octavian SUCIU, Liviu BREZAE, Rodica DANU, Andrei Ileni, Daniel LUCA ș.a.
Am fost tot timpul, pe unde am umblat și acționat și cu gândul la părinți, la frați, la toți cei apropriați de genă și de sufletul meu, la oamenii și la locurile paterne din Boroaia și Moișa Sucevei, la locurile de paradis ale fascinantei Bucovine...
Depărtarea de cei dragi, de paternitatea locurilor, mai mult m-a apropriat, iar când destinul a încercat, uneori, să-mi ofere mai puține anotimpuri, am privit cu încredere la ființarea în infinitul de anotimpuri ale Neînceputului…!
Am învățat de la stele că tot ce a fost și toate cele, care sunt, nu au un preț, dar și că oamenii frumoși în interior, chiar neprețuiți, fiind, nu pot muri! Ei rămân, precum stelele, cu substanța eternă și spiritualizată în sfințenia armonică a trupului veșniciei…! Gheorghe Apetroae DB.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu