LITERATURA, EMINESCU, LA PUTNA, autor: Gheorghe Apetroae d.l.B

 

I. EL, EMINESCU
(15 ianuarie 1850 – 15 iunie 1889)
Autor: Gheorghe Apetroae d.l.B.
*
Când pe harfele de unde
stele cad şi se aprind
orgi selenice pe lucii,
valuri risipite-n grind,
*
fruntea - boltă peste veacuri-,
El și-o-nclină visător,
să-şi revadă-n codrii Lacul,
strălucirea în izvor...!
*
Pe azure văi de cuget
cu ochi negri lin(i) coboară
El, Luceafăr al iubirii,
printre nuferi să răsară…!
*
Cu Luna se plimbă-n trestii,
iar din cornu-i de argint
îşi desfată nemurirea,
dă tăcerii dor şi gând...!
*
Teii, încărcaţi de floare,
ning miresme de amor,
El luceşte cu tot cerul
spre trecut şi viitor…!
*
Din grădini cu flori de astre
îi culege Lunii crinii,
să-i păstreze-n templul firii
candelabre de rubin...!
*
... El, ecoul între clipe-
stea cu duh prin galaxii-,
arc de cer în El - lumina
celei mai pure lumini-...!
• Din volumul de versuri ”Depășirea trecerii”, Editura FIATLUX București, anul 2000
• .


II. EMINESCU LA PUTNA
Autor: Gheorghe Apetroae d.l.B.
*
În codrii cu izvoare cristaline și în mari cetăți,
din lira ta românii, dorința lor și-o cântă
la Putna, vrerea de Unire, în Ștefan, și-o resimt,
o-nflăcărează-n inimi și-o freamătă-n adâncuri...!
*
În firea bolții tale de cântec și de vise
Luceafăr sfânt, cu străluciri pe viile-ți străfunduri,
la raiul lumii: panteon de gânduri,
viezi în flacări sfinte iubirea-n mari neliniști...!
*
Mari, stelele-ți închină ție numai mersul bun,
ploconul lor lui Ștefan, în marea ta credință,
să-nalți tu, demiurg, în secoli de lumină,
Moldova lui cea Mare și-ntreagă Bucovină...!
*
În Putna i-ai durat cu har pe veci Cuvântul,
Lui Ștefan, marea suferință, ca să i-o deplângi,
cum că Moldovă lui nu e rămasă-ntreagă
și nu e-ntreg pământul Bucovinei sfânt...!