DE STAȚI CU IANCUL ÎN UNIRE
Autor: Gheorghe Apetroae dlB
„Patria: locul unde am văzut lumina din vechimea neamului”
*
şi din Sibiu, Bărnuţiu vă declamă vouă libertatea-n zodii,
cât vârful lancei e-n triumf: izvor de legământ eroic,
vă trec prin firea Iancului- tribun, chemările la arme...!
*
Nu-i loc de şedere, nici de-nchinări, de vi-s umbrite glorii...!
de Țara e-n dureri şi lacrimile-i curg pe şarul Vidrei
și-i plânge Arieşul, Tisei, Nistrului- române-, neliniştile zilei-,
contați mereu pe Iancul şi pe moţi, prin ei, pe toți românii…!
*
Chemări de vi se-nalță, le înţelegeți şi ştiți să le răspundeți!
Stejarii veacului cuvântă rosturi vii aprinse-n sfinte graiuri…!
Ei, mari, Goruni în crez, o taină își ascund în ramuri
și-și cresc coroanele din Bucovina, Basarabia și din întreg Ardealul...!
*
Sub semnul stâncii pe-Apuseni vi-s veşniciţi Eroii...!
Cu Iancul vă veghează Sever, Pumnul, Dobra şi Buteanu…!
În legământ cu ţara, vă stau de strajă dreaptă Ghibu şi Cipariu...!
Voi, toți urmaşi ai lor, le venerați jertfirea, vă-nflăcărăți curajul...!
*
În glorie, cu fapte mari de arme, împovăraţi de stele,
păşesc lumini pe cer, iar lângă ei în mers român, poporul
ce-l ştie-n veci pe Iancul Crai cu fruntea-naltă, scut de cer,
de pavăză, să se re-nalţe-n fii, în strălucire,Tricolorul…!
*
Cu glasul torţei vii- când ei cuvântă, se aprinde cerul!
- voi le-ați pus cruci şi flori pe oseminte-n loc de arme,
credinţa să le aromeze-n veci în lan și-n vechile livezi
să-mbălsămeze cu-nfloriri române-n noile (v)lăstare…!
*
Şi-acele flăcări care ard din neam, statornice-n Unire
și își revarsă duh român reînfrăţirii în străvechi hotare,
un imn de slavă se înalță-n glas aprins de binecuvântare:
Români, mereu uniți cu Iancul, a voastră, Dacia e sfântă și e Mare!!!
©
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu