Români, mereu să fiți
trezi și să vegheați, să nu uitați de restricțiile și chinurile prin care v-au
trecut de-alungul istoriei voastre, frații din toate ținuturile ancestral-istorice
ale maternei voastre Dacii..!.
ROMÂNUL PATRIOT ARDELEAN AVRAM IANCUL
Notă biografică și poem,
de Gheorghe Apetroae (Sibiu, d.l.B.)
AVRAM IANCUL, o
personalitate europeană, de naționalitate română, cu cetățenie austriacă și
religie ortodoxă s-a născut în anul 1824 în Munții Apuseni, la Vidra de Sus, în
satul de reședință al comunei, azi, cu același nume, Avram Iancu, din
Transilvania, județul Alba, într-o familie de țărani de moți înstăriți.
Cel dintâi strămoș
cunoscut al lui Avram Iancul a fost Gheorghe Iancu, preot ortodox în satul
Vidra de Sus, participant la răscoala lui Horea, el, Gheorghe Iancu, fiind
fratele lui HOREA și bunicul lui Avram IANCUL.
Preotul Gheorghe Iancu
(decedat înainte de 1812) a avut șapte copii, dintre care unul dintre copii,
ALISANDRU a fost tatăl viitorului erou pașoptist român, Avram IANCU.
Avram IANCU a urmat
primii ani de scoală la Vidra şi Câmpeni, clasele elementare la Abrud,
gimnaziul inferior la Zlatna, iar cursul superior şi Facultatea de Drept la
Cluj. A terminat cu eminență Facultatea de Drept, în anul 1845 și s-a pregătit
în meseria de avocat, a cărei atestare a primit-o în anul 1848. A fost un avocat
recunoscut și un revoluționar român pașoptist care, în preajma izbucnirii
revoluţiei de la 1848, făcea parte din elita intelectulităţii românesti din Transilvania,
din segmentul român evident patriotic, care lupta pentru emanciparea socială şi
naţională a românilor din întreaga Transilvanie. Iubirea sa faţă de neam şi
ţară, îl fac să-şi exprime dezacordul fată de moţiunea votată la 15 martie
1848, la Budapesta, care era potrivnică poporului român majoritar în
Transilvania şi care prevedea unirea forţată a acestei provincii dacice,
Transilvania, cu Ungaria. Militant pentru desfiinţarea iobăgiei din
Transilvania şi pentru respectarea libertăţilor naţionale ale românilor s-a
implicat în activitatea politică revoliționară și militară în anii 1848-1849 și
a jucat un rol important în Revoluția de la 1848 din Transilvania.
Avram Iancu a fost unul
dintre initiatorii şi organizatorii Adunărilor românilor, de la Blaj, din 30
aprilie, 15 – 17 mai şi 15 – 23 septembrie 1848, conducătorul de fapt al Țării
Moților, în anul 1849. El a comandat cu succes armata românilor transilvăneni,
în alianță cu armata austriacă, împotriva trupelor revoluționare ungare aflate
sub conducerea lui Lajos Kossuth.
A decedat la 10
septembrie 1872, la Baia de Criș, Hunedoara, România și a fost îngropat în
cimitirul de la Țebea, potrivit dorinței sale, lângă gorunul lui Horea, care îl
străjuiește și astăzi.
În urma uneia dintre
numeroasele manifestări culturale ale ASTREI rediviva, care a avut loc la Țebea
și la care am participat cu calitatea de inițiator, membru activ și unul dintre
fondatorii Asociațiunii ASTRA rediviva, la manifestarea cultural-patriotică
desfășurată pe locul unde tribunul Avram Iancu odihnește sub gorunul bătrân al
lui Horea, străjuit de tunul libertății românilor din Transilvania Română,
într-o permanentă veghe astrală la neam și la țară, iar sub impresia acestui
eveniment cultural de anvergură națională, impresionat de marele său spirit
patriotic, am încercat să-l imortalizez marele patriot român, Avram Iancu, în
poemul:
DORUL DE IANCU
Autor: Gheorghe Apetroae
(Sibiu, d.l.B.)
*
De dor de Iancu, craiul
lor,
răsar în drept la Ţebea,
moţii!
Îşi leapădă calvarul
şi-l freamătă-n gorun,
să le coboare magul,
în retrezire, cerul
cu Vidra în cunună
şi Apusenii brâu…!
*
Sfânt, magul libertăţii
şi soarele dreptăţii,
se-nalţă (Iancul)
printre astre,
mai falnic, mai august…!
Durerea moților s-o
curme,
El se revarsă-n zorii
împărtăşiţi cu Horea,
sub roata altei lumi…!
*
Furtuni, el, să
le-nfrunte,
se împleteşte-n ramul
gorunului din Ţebea,
cu freamătul român...!
Din Mureş le cuvântă,
din Arieş, le cântă
pe undele - soboare
de harfe îngereşti-…!
*
Că-s ocrotiţi de Thetis,
întregii lumi,
mărturiseşte Crişul
cu malul drept în Tisa
şi malul stâng în
Nistrul...!
O mamă- sfântă, ROMÂNIA,
i-a botezat şi-n Jii...!
La Ţebea-nalt gorunul,
le stăruie-n vecii
zenitul...!
*
Pe drumul sfânt al
Vidrei,
îi însoţeşte Iancu,
înconjurați seraphic,
în munți, în cer şi-n
fii…!
Să le aline dorul,
El le-mplineşte visul…!
- Se creşte-n cer
gorunul
şi se preschimbă-n
scuturi
cu chip român de moţi
l-Ardealu iubit de
Dumnezeu...!
*
În templul judecăţii
lor,
din tronul dreptei legi,
le porunceşte Iancu...,
îi vredniceşte sfântul,
să-şi neclintească locul
și, împlinindu-i gândul,
pe Apuseni, pe Alba,
va străluci Crai Nou…!
ȘTEFAN VODĂ CÂNTAT DE EMINESCU
LA PUTNA BUCOVINEI
La 2 Iulie 2025 se
împlinesc 521 de ani de la ceremonialul
înmormântării marelui
voevod al Moldovei, Ștefan cel Mare și Sfânt la Mănăstirea Putna
Autor versuri: Gheorghe
Apetroae(Sibiu, d.l.B.)
*
În trainice cetăți, de
El zidite și-n codrii cu cristale în izvoare,
din lira Ta, românii,
Emin…, dorința lor și-o cântă:
Unirea vie-n sânge,
glie, limbă…! Și azi, la Putna vin
s- o înflăcăreaze-n
Ștefan cu duh moldav și har divin...!
*
Cu El, în firea bolții,
reîmplinești eterne rosturi de Unire,
porți României aura
iubirii, ești întregirii Panteon...!
Luceafăr sfânt Moldovei,
din neam de neam cu strălucire ești,
viezi aprins cu flăcără
din Ștefan-o stâncă-n rost la viitor-...!
*
La Putna-ți hăruiești cu
duh divin altarul tău- Cuvântul,
lui Ștefan, marea-i
suferință- vie, statornic-o deplângi,
cum că Moldova Sa și-a
Ta în sânge, nu e rămasă-ntreagă
și nu-i rămas întreg
pământul Bucovinei sfânt…!
*
Lui Ștefan, spre- a-și
re-nălța El, un demiurg, în stăpânire țara,
graalul de Unire-n vremi
cu nouă nobilă lumină de lumină,
din strălucirea ta
astrală și azi i-l umpli- cântec, să-l închine,
pentru Moldova Sa-Mare-
Română, cu-ntreaga Bucovină…!
Referințe critice asupra
poemului:
Gabriela Harasim
Poezia este o sinteză de
patriotism, memorie și ideal de unitate națională, în care Putna devine altarul
sacru al continuității românești, iar Eminescu - un mesager divin al dorinței
de reîntregire. Cuvintele curg cu solemnitate și reverență, într-un elogiu
poetic care merită toată admirația.
Alupii Daniela:
Versurile poartă o
profundă încărcătură simbolică și istorică, evocând cu înaltă emoție figura
luminoasă a lui Ștefan cel Mare, așa cum a fost ea transfigurată prin condeiul
lui Eminescu.
Felicitări, domnule
Apetroae, pentru forța evocatoare și fidelitatea față de valorile identitare
românești!
DE STAȚI CU IANCUL ÎN UNIRE
Autor: Gheorghe Apetroae
(Sibiu, d.l.B.)
„Patria: locul unde am
văzut lumina din vechimea neamului”
*
Cât clopote cu dangăt
românesc mai înfierbântă Blajul
şi din Sibiu, Bărnuţiu
vă declamă vouă libertatea-n zodii,
cât vârful lancei e-n
triumf: izvor de legământ eroic,
vă trec prin firea
Iancului-tribun, chemările la arme...!
*
Nu-i loc de şedere, nici
de-nchinări, de vi-s umbrite glorii...!
De Țara e-n dureri şi
lacrimile-i curg pe şarul Vidrei
și-i plânge Arieşul:
Tisei, Nistrului- române-, neliniştile zilei,
contați mereu pe Iancu
şi pe moţi, prin ei, pe toți românii…!
*
Chemări de vi se-nalță,
le înţelegeți şi ştiți să le răspundeți…!
Stejarii veacului
cuvântă-n rosturi vii aprinse-n sfinte graiuri…!
Ei, mari Goruni în crez
sporesc o taină ce o ascund în ramuri
și se-ncoronează din
Bucovina, Basarabia și din întreg Ardealu...!
*
Sub semnul stâncii
pe-Apuseni vi-s veşniciţi români, Eroii...!
Cu Iancul vă veghează
Sever, Pumnul, Dobra şi Buteanu…!
Cu ţara-n legământ vă
stau de strajă dreaptă Ghibu şi Cipariu...!
Voi, toți urmaşi, le
venerați jertfirea, din ei vă-nflăcărăți curajul...!
*
În glorie, sfințiți cu
fapte mari, de arme și-mpovăraţi de stele,
păşesc lumini-făclii pe
cer, iar lângă ei în mers român, poporul
ce-l ştie-n veci pe
Iancul Crai cu fruntea-naltă, scut de cer,
de pavăză și-și reînalţe-n
fii, în strălucire,Tricolorul…!
*
Cu glasul unei torţei
vii- când el cuvântă, se aprinde cerul…!
-Voi le-ați pus cruci şi
flori eroilor pe oseminte-n loc de arme,
credinţa să le aromeze-n
veci în lanu-ntregii țări, și vechile livezi
să le îmbălsămeze
cu-nfloriri române-n noile (v)lăstare…!
*
Şi-acele flăcări care
ard din neam cu pale vii, statornice-n Unire
și își revarsă duh român
mai re-nfrăţit în vechile hotare,
un imn de slavă se
înalță-n glasul lor cuprins cu binecuvântare:
Români, mereu uniți cu
Iancul, a voastră, Dacia e sfântă și e Mare!!!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu