MARIAJ ASTRAL - NUNTA DIN AMURG –
Dacă, Ștefan Augustin Doinaș reușea o transfigurare
genială, prin acordarea de identitate, de suflu ființial Lunei,
transfigurând-o în mistreț, iar razele sale- impropriu spus-,
în colții lui de argint, în acest poem, eu nu mi-am propus
decât un mariaj al Lunii cu Soarele...
Autor: Gheorghe Apetroae- (Sibiu; d. l. B.)
*
La nunta ta stelară, Soare în amurg,
ţi-alegi mireasă Luna...!
Cu lauri limonii, din ale tale raze-,
fruntea îi cuprinzi...!
Pe boltă o încoronezi regină,
în locul tău stăpână,
azurul emerald al nopţii,
de umbre să-l desprinzi …!
*
Pe drumul cel galactic paradis,
o-mbrăţişezi cu ceruri înflorite,
la stăvilarul zi din fiecare zi,
buzele-i săruţi și, mire-al zorilor
din zorii liberi, pe zările-i
regine-sidefii, atât de îndrăgite,
petreci de Lunae Dies,
iubit de nevăzuţi-văzuți de tine...!
*
Luceafărul, pe care-l porţi
pe crugul tău, în paza ei,
urmează pe a ta regină,
tainele să-i curme …!
Dar Ea, în tronul tău imperial,
rămasă l-aruncă pe Luceafăr
în mările-ți de raze,
să-l treacă fără timp,
pe locuri fără urme...!
*
- Tu, Soare, rege-n bolți, rege pe Hău-,
Luceafăru de la-nceputul serii,
aproape-l ții și faţa-i luminezi...!
- Tu, Lună, vrei în al tău mit
straja să-ţi dispară...?
Nu încerca să curmi Luceafărului
din blânda lui lucire,
cât razele, și tu, ca el, le sorbi
din amfora stelară...!
*
De când răsari și râzi
în dezmierdări stelare,
ai soarele rece-n priviri,
eşti plină de visare,
iar pleoapele-ţi deschizi lumini
în tremor, razelor din gene,
ale blândului Luceafăr
din revărsarea serii...!
*
- Tu, Soare: jar din jar de glorii,
cu sceptrul de lumină,
împarţi la lumea ta iubire,
lucire, dor și libertate...!
Apune-l pe al tău Luceafăr,
doar Luna ta să îţi rămână
oglinda bolţii tale reci,
crăiasă peste noapte...!
*
Dar, EL, își resloboade zorii:
tezaure de-olive gene;
aprinde în văpăi seninul
pe mările de ceaţă…,
fură nemărginirii
cununile atâtor stele,
și Luna din al său crepuscul
cu noua dimineaţă...!!
…………………………
*
Nu toate de pe cerul lor-,
la nunta cărora, ajuns, petreci,
sunt astre vii,
aprinse-n simţ şi în lucire…,
ce își împărtășesc iubirea…,
când plin e Universul
de multe existenţe reci,
pe-a căror faţă SORII
îşi varsă strălucirea...!
Din volumul de poezii şi eseuri „Despre ne-nceput”,
Editura Hermann , 1992, autor Gheorghe Apetroae.
Poem comentat de Gabriela Negreanu în revista literară
„Luceafărul” nr. 36, anul 1988.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu