Eseistica. Ce dacă la finit renunți....; Autor: Gheorghe Apetroae(dlB, Sibiu)

 

CE DACĂ LA FINIT RENUNȚI ȘI-MBRĂȚIȘEZI NEANTUL
Autor:Gheorghe Apetroae (dlB, Sibiu)

***
Ce dacă, toamna iarăși vine arămie și în al tău cuvânt
cu ploi reci pe carâmb, cu vânturile iuți și seci și aspre,
copacii dezvelind de frunzele demonice-n foșniri…!
În dans pe caldarâm, cu-n aer ud și greu, în el dedus,
covorul gros de frunze ce-ți trezesc în rost melancolii…!
***
Ce dacă te cuprind zăpezile polare și-n fuga de finit
se-aștern pe clipa ta, spre a-ți grăbi o altă și-altă clipă…?
Să nu îți țină-n rost grădina, casa, să îți scurteze drumul
care-i al tău, spre-a nu mai fi cuprinsul de triste nostalgii,
un efemer, cu cerul să-ți petreci, noi clipele de asfințire…!
***
Ce dacă-n miezul vieții tale-ți ostoiești, mereu cântând
durerile-ți din lepezi și pământ… De veșnicii crezut,
destinul tău i-al stelei, de-a fi și pentru- a nu-i fi în fire
decât un fost-căzut al clipei pradă la o desmărginire…
Din putreziri să te renaști sfințit, la cer-stâlp de destin…!
***
Ce dacă-n fuga de finit ferestra spre lumină o deschizi,
zorind în asfințit mereu a răsări o stea cu nemurire,
a nu mai fi ce-ai fost, decât restul aprins de-o fire-n despărțire,
replămădit din lutul argiliu alt eu, pe calea veșnică-n iubire,
statuie vie în neant, cu grai și simț, cu duh sfințit zidit…!
***
Ce dacă, din finit ți-ai construit, din bezna sa, o sinceră lumină…!
Un trinitar, te spulberi meteor și te configurezi ușor,
să te dezlimitezi de absolutul tău și să te-nveșnicești,
într-o lăuntrică-nsumare vie, la tot ce vezi și simți, renunți…!
De lumea ta, când te desparți, să-mbrățișezi Neantul!