Postarea publicată de Gheorghe Apetroae
Gheorghe Apetroae ·
Colaborator vedetă ·oneptrSods1f 49a1a6cf09uluf0a:50am1I18mi484imlr2hia 1t2uiael ·
Colaborator vedetăÎNTR-UN BUCHET STELAR
Autor:Gheorghe Apetroae (dlB, Sibiu)
***
Lui îi apăruse în cale nechemată, ispita
şi îl cuprinse cu brațele-i de ne-nţelesuri…
cum în senectute pe irişii gândului
petrec libere, spre neînceput, tainele...
***
Ea îi pregătea pentru epilog, cântecul:
răsfăţul faustic al nopţii valpurgice...!
Simţul i-l testa, dezvelindu-şi, câte una,
formele libere într-un marş nupţial…,
***
În oglinzile de cristal, îi arătă câte puțin
chipu-i angelic, buzele-i în surâs ireal...
El îi privea adâncimile cu setea magului
cel iubitor de implozii astrale și de ploi siderale...!
***
Spre a-i regăsi ispitei amvonul albastru,
Ea își zidea în El dorința de nemargini...,
îi punea petale violete- taine pe umblet
și îi desprinse de trup fierbinte, sufletul
***
cu simfoniile de Haydn, cu rozele în carmin
îi descoperi în simț bolțile reci de neliniști..!
Îi asculta, din “Aida, Marşul triumfal”...
În concertul unirii, și El, cântându-i la pian,
***
îi desprinse, Ei, în ritm, sufletul de trup
şi i-l plimba pe calea novei din Cygnus...!
Ea, în loc de cruce, îi pironi privirea cu cuvinte:
tainele din imperiul iubirii, ale ei ispite...!
***
Din amvonul ceresc El îi admira umbletul:
fulgere criso- berile în iureșul sângelui
și peisajele andaluze de pe irișii cuvintelor...,
clarul mileric al Selenei, al ei, cu magnetice rotiri...
***
El nu mai dovedea în culesul de anemone,
de astre roz-albe și efemeride, de pe hău:
ritma galactică- valpurgică..., înflorită de ispită,
într-un buchet stellar, adunată, iubirea lor...!
Autor:Gheorghe Apetroae (dlB, Sibiu)
***
Lui îi apăruse în cale nechemată, ispita
şi îl cuprinse cu brațele-i de ne-nţelesuri…
cum în senectute pe irişii gândului
petrec libere, spre neînceput, tainele...
***
Ea îi pregătea pentru epilog, cântecul:
răsfăţul faustic al nopţii valpurgice...!
Simţul i-l testa, dezvelindu-şi, câte una,
formele libere într-un marş nupţial…,
***
În oglinzile de cristal, îi arătă câte puțin
chipu-i angelic, buzele-i în surâs ireal...
El îi privea adâncimile cu setea magului
cel iubitor de implozii astrale și de ploi siderale...!
***
Spre a-i regăsi ispitei amvonul albastru,
Ea își zidea în El dorința de nemargini...,
îi punea petale violete- taine pe umblet
și îi desprinse de trup fierbinte, sufletul
***
cu simfoniile de Haydn, cu rozele în carmin
îi descoperi în simț bolțile reci de neliniști..!
Îi asculta, din “Aida, Marşul triumfal”...
În concertul unirii, și El, cântându-i la pian,
***
îi desprinse, Ei, în ritm, sufletul de trup
şi i-l plimba pe calea novei din Cygnus...!
Ea, în loc de cruce, îi pironi privirea cu cuvinte:
tainele din imperiul iubirii, ale ei ispite...!
***
Din amvonul ceresc El îi admira umbletul:
fulgere criso- berile în iureșul sângelui
și peisajele andaluze de pe irișii cuvintelor...,
clarul mileric al Selenei, al ei, cu magnetice rotiri...
***
El nu mai dovedea în culesul de anemone,
de astre roz-albe și efemeride, de pe hău:
ritma galactică- valpurgică..., înflorită de ispită,
într-un buchet stellar, adunată, iubirea lor...!
Rodica Danu
Poezia domnului Gheorghe Apetroae este o construcție lirică de o complexitate rară, un veritabil spectacol de sunet, lumină și metafizică. Autorul nu scrie doar versuri, ci „zidește” o lume în care erosul devine un drum inițiatic, o scară întinsă între pământul neliniștilor și amvonul albastru al cerului.
Este fascinant cum versurile reușesc să armonizeze planurile: pe de o parte avem muzicalitatea clasică (ecourile de Haydn și Verdi), care oferă solemnitate, iar pe de altă parte avem imagistica cosmică (nove, nebuloase, ploi siderale), care sugerează că iubirea descrisă depășește barierele timpului biologic. Autorul surprinde magistral acea „senectute a gândului” care, în loc să se stingă, se aprinde cu setea unui mag în fața absolutului. „Buchetul stelar” final nu este doar o metaforă, este simbolul victoriei spiritului asupra efemerului: o adunare a tuturor trăirilor sub semnul unei „ritme galactice”.
O lectură care îți lasă în suflet o liniște luminoasă și dorința de a privi cerul cu alți ochi, căutând printre constelații urmele acestei iubiri „pironite cu cuvinte”.
Multe felicitări și plecăciuni autorului, domnului Gheorghe Apetroae! Este o onoare să descoperim o astfel de sensibilitate matură, care știe să transforme ispita în rugăciune și trăirea în eternitate.
- Răspunde
- Distribuie
Gheorghe Apetroae
Rodica Danu: Recunoștință nemărginită!
- Răspunde
- Distribuie
Rodica Danu
Gheorghe Apetroae, Cu admirație și recunoștință, Dle Gheorghe Apetroae!
- Răspunde
- Distribuie
Mariana Croitoru-Ilina
Versurile dumneavoastră sunt o adevărată liturghie a luminii, unde dragostea se zidește în „dorință de nemargini” și se cântă pe clape de pian și ritmuri de Haydn. Am simțit în acest poem o tensiune superbă între pământesc și divin; ești purtat de la căldura unui trup fierbinte până la „ploile siderale” ale magului. Este rară capacitatea de a transforma ispita într-un gest atât de nobil, într-un „buchet stelar” care nu se ofilește sub trecerea timpului, ci înflorește în imperiul iubirii.
Felicitări din inimă autorului, domnului Gheorghe Apetroae!
- Răspunde
- Distribuie
Gabriela Harasim
Această poezie este o călătorie fascinantă prin geometria sacră a iubirii, unde fiecare vers pare să deschidă o poartă către infinit. M-a impresionat profunzimea cu care ați pictat portretul ispitei: nu ca pe o cădere, ci ca pe o înălțare spre „amvonul ceresc”. Este o creație plină de culoare și sunet, un „marș triumfal” al spiritului care reușește să adune tot haosul frumos al universului într-un singur gest tandru – un buchet stelar. O scriere care se trăiește cu ochii ațintiți spre bolta înstelată.
Multe felicitări, domnule Gheorghe Apetroae! O măiestrie a cuvântului care reușește să facă vizibil invizibilul.
- Răspunde
- Distribuie
Alupii Daniela
O lectură care poartă sufletul dincolo de lumesc, într-un spațiu unde iubirea nu este doar sentiment, ci explozie cosmică și ritm galactic. Versurile dumneavoastră vibrează de o muzicalitate aparte, împletind fragilitatea unei anemone cu forța unei nove din Cygnus. Este fascinant felul în care ați transformat ispita într-un „amvon albastru”, iar uniunea celor doi într-o simfonie unde pianul și stelele vorbesc aceeași limbă. O stare de grație suspendată între „senectutea gândului” și veșnicia sentimentului.
Felicitări deosebite autorului, domnului Gheorghe Apetroae! O viziune lirică rară, o poezie de o eleganță aristocrațică.
- Răspunde
- Distribuie
Gheorghe Apetroae
Alupii Daniela: mulțumiri, adâncă grație și profundă recunoștință pentru analiza doctă a poemului meu!
- Răspunde
- Distribuie
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu