Literatura: Cântecul Patriei - România: autor: Gheorghe Apetroae(dlB, Sibiu)

 

CÂNTECUL PATRIEI - ROMÂNIA

Autor: Gheorghe Apetroae (dlB, Sibiu)

*

Patrie, istoria îți este cupola de rubin,

cântecul de arbore întins peste neam,

leagănul tău dacic preaînalt și adânc!

Iubit și întregit îți e român poporul

cântat și hăruit, sfințit cu duh de glorii…!

Săgeți de lacrimi vii, îl șiroiesc și-acum…!

*

Patrie, istoria ta e pajura ce îți poartă în aripi,

în zborul trezitelor zări de dor,

izvoarele, în culori de sânge, pâine şi cer;

e credința străbună, limpezile obârșii,

iubirea de nobila și străvechea glie,

lumina paternă din Cartea Unirii...!

*

Patrie, genele zorilor îți săgeată dacic cerul

din arcul pornit din rădăcina zărilor,

din trunchiurile tari –arcurile de Eroi,

din rădăcini de locuri sfinte, prinse…,

viind etern drapel de ancestrale vremi,

sfințenia în drept, de libertate-n gând…!

*

Patrie, istoria îți este arcul dacic vânjos

cu corzi getice și carpo- sarmice,

întins de săgeți getuze și tracice,

înfipte-adânc în străine hoarde

de marii tăi bărbați...vitejii tăi

în lupte-nsângerând de glorii...!

*

Patrie, istoria iți e arcul neamului ce și-a întins

plămada sa între Siret și Ceremuș,

între Timoc și Crișuri, din Mara peste Maramureș...;

în curcubeu, din Nistru și din Tisa…!

E arcul celor două auguste diamante,

din stema demiurgului Ștefan furate…!

*

Peste Hotin, peste Bugeac, săgeată-n

Tricolorul lor românii, mândrii Basarabi!

Oriunde stau, nu zac, nu plâng,

ținutul le vibrează-n limbă, gând,

și, sfinte în duh, în clopot cântă,

române sunt și-or fi oricând…!

*

Că în icoane vii și în cetăți străbune,

cu credința în temple:- scut și symbol,

cresc tot mai români, toți trandafirii,

uniți în glie, singe, duh…, în mărturii safire,

Patria e limba şi Neamul, Marea şi Cerul

Poporului Unit, Daco-Român, Erou...!