Literatura:ÎNZĂPEZIȚI ÎN PARADIS. ÎȚI AMINTEȘTI ? autor Gheorghe Apetroae(dlB, Sibiu)

 

ÎNZĂPEZIȚI ÎN PARADIS. ÎȚI AMINTEȘTI ?

Ou sont neiges d'antan?

Francois Villon, Ballade des dames du temps jadis.

Autor: Gheorghe Apetroae (dlB,Sibiu)

Poem al memoriei și erosului adolescentin, al despărțirii și așteptării.

Paradisurile care se rostesc nu se pierd….

 

***

 Îţi aminteşti? Era cumplită iarna

 în munţii din zăpezile cu-aşterneri

groase pe alei…!

 De când în lungile plimbări de mâini,

 prin nefeline seri

 și pe ascunse străzi,

 două inimi se înflăcărau cu privirea

 şi-ardeau cu foc celest,

în jar de vânt deslănțuit,

în ale dragostei văpăi...?!

***

 Îți amintești, din mers cum ne îmbrățișam

și ne plimbam tăcuți prin parcul nins,

și numai urma pașilor de dragoste

o auzeam…,

iar tu-mi zâmbeai,

 de brațul meu cu sfiiciune, prinsă…?

De cum ne strecuram în serile

de basm, târzii,

pe-aleile pustii, întroienite…?

Cum fulgii jucăuși, brânciți

 pe buzele tale, topiți,

 ți-i resorbeam din mers

 în sărutările adânci de-atunci...

îți amintești?

 ***

Cum amândoi de o iubire ninși, 

de-un inefabil vis cuprinși,

tot așteptam să vină primăvara…?

Chiar ne vedeam de multe ori

prin parcul troienit de flori,

plimbându-ne la braț pe înserat

și, ajunși lângă havuz,

 priveam adânc și admiram,

în ochii tăi lazuri - zglobii aprinși

 un cer îmbălsămat de crini,

tot necuprinsul tău:

galactic roi de celestine stele...?!

 ***

 Și cât te fericeam atunci

cu-mbrăţişări lungi și adânci…,

 cât te înfioram și te înflăcăram

cu-n cer de sărutări prelungi

și-ți presăram în părul alaniu

flori albe-crise, de cais…?

Îți amintești...?

 ***

De câtă-nsufleţire-am dat noi doi, atunci,

 în iarna marilor zăpezi, iubirii,

 tăcerii nesfârșite, locul de ger I l-am găsit...!

 Și-n depăşirea unui crez,

care părea un vis de ne-nțeles,

ne-am despărțit și ne-am deprins ușor,

pe calea turmelor de stele…

cum am plecat și tu și eu înzăpeziți

 pe-aleea despărțirii,

găsindu-ne alt sens și mers,

spre-a ne-ngropa iubirea…,

 îți amintești...!

***

Un drum adânc de ger în noi pătruns atunci,

 cuprinsul tău și-al meu, al iernii

cu treceri reci pe-aleea lungă a vieții,

care ne-a nins c-un paradis-

 tot timpul scurs și-nzăpezit în noi,

în jocu-i ludic și firesc, un paradis

 al clipelor rămase-n noi întroienite,

 în loc de flori și clipe fericite,

 de ne-nțeles atunci și-acum...,

 mereu, de-atunci să ne-amintim...!

 

 Fălticeni, 1963; text variantă.