Literatura, Fulgerând tăcerea, Gheorghe Apetroae - Sibiu

FULGERÂND TĂCEREA - REVEDEREA  DIN  ZORI

Gheorghe Apetroae- Sibiu

 

  

 LA  PORT  ARTHUR

 

Aici, din resturi argilii, o fire blue de cer încins

în suflul primăverii, plasmă din adânc desprinsă

eşti prund cu sângerări în vreri: chip de nisip  

ce creşti în duh, duh bolţii, granatic în cuvânt...

s-aduni din ploi de flori, balsamul greu de  mir,

sedus de jumătăţi de corn magnetice - n de-lir,

încercuit de-un gând involt, zvâcnind în bobociri

de îngeri cu lumini în aripi pe cerul în citrin!....

Ca să răsari din el, al lui şi-n sine-n re-găsiri

pe- algare mări  geode, colindător de stele,

în valuri crise-malachii, plimbi rozele re-bele...

Eşti rege pe columbe, pe  griji şi pe  mistere!..

Ţi-alegi, în schimb, simţirile în Thule, alte arce

din vieţile de aştri-n zori cu re- trăiri în Parce,

în mistice asceze, verşi razele, un râu de lacrimi!...

De suferi, stânci îţi cresc din cruce şi din datini,

un crin alb cu balsam, să i - l  oferi bacantei

virilă-n simţăminte mari şi în iubiri cu patimi !....

Speranţa noii dimineţi  zăgăzuită - n Sfinx,

din ce-s smeriri, să le înalţi, o rugă  la  părinţi,

în tot ce sapi adânc, să dai  de stele, de senin,

cu raze, re-nflorind  trăiri, în recile iatacuri...

De trecere, să scapi, re-izvodeşti în firi icoane...

le- aşezi : pe fruntea Lunii, mălinii coroane,

şi-n scrin femeiei uceniţă..Monah, cu chip de pelerin,

dintr-un gheţar norveg-spre Ron, pe-o glacială cale,

în pripăşiri de demoni, sub vălmăşii de-azur,

apostol crist devii şi-o strajă Ofeliei barbare,

s-o cânţi, ca şi Rimbaud, uimit de Port Arthur!...