GHEORGHE APETROAE - REVEDEREA DIN ZORI
SCENĂ DE APRILIE
Pomii, de tumultul sevei, virili, în nebunii
le abundă plânsul constelar, în aprilie…
îşi scot la lumină dinţii rupţi - mugurii:
proiectile, explodând- schije tremolite
pe tulpinile dorinţelor în drept, desmine,
fragede de ani şi în vinovăţii, sincere:
explozii, în jumătăţi de fecunde bucurii...
Se înalţă serpentinic în astral, cântecele:
cântă mugurii în jocuri pe jarul dragostei
năuciţi de multa lumină, bătuciţi şi regali,
aşezaţi în ghirlande pe frunţi de aprilie
în absint, ancherit şi anatas, iar plăcerile
le cresc în trezii şi crise, se tot dezvelesc
cu gândul înfloririi, într-un décor de amor,
pe acorduri de raze în ne-întrecute lire:
Simţirile - idei se irump din braţele -ramuri:
în limbi vernale, sorbind din solarul Apollo….
Polenul cerului e adamic şi arde-n fluorin:
sunt fresce, lipite de el, cu rugul facerii...
E virtutea potenţei preoţilor,golită în duh...
În asceză, acoperă scena ne-începutului…
Stele cu braţele reci se agăţă de hăul virgin
şi-l învaţă, tacticos, să le urmeze în slujbă,
cântându-i sevei cu lira angelicei lumini…
Din irizări hematice, în feţe stropite pe zare,
ochi azurii înfloresc sub pleoapele livezii...
Cu irişii lor de ametist îşi privesc îngerii
înzepeziţi în flori, acum, veşmintul de vis
şi cerul lor, în telur, din jumătăţi limonii:
norii stibini iarăşi trec pe vremelnic azur,
s-admire mării, trecută în ei, smaraldul...
În albastrul măzgălit de fiori,mai bătrâni,
pomii se iubesc din nou şi mai apofantic...
Într-un cor îşi cântă amorul cu aprilie
şi-şi recunosc, în flori, glasul razelor iubirii…
Zboară fluturi în turcoaz-în crisotil paradis,
peste larg cuprins, deasupra zării virgine:
mixaj în decoruri cu râuri de sânge...
Îşi deşartă aprilie vrerea în înflăcărările blue-
podoabe pe rugul verde al altarelor sfinte-
bacantelor, însetate de limpezite licori,
sorbite,seduse de miresme şi vernalul cântec …
Îşi alungă mereu cerul, flămânzi, mistreţii,
sfâşâindu-şi ceaţa groasă, de pe haos, în zori…
Petalele îşi pierd sufletul turcuaz din cu-vinte...
În scenă dansează, în lănţuiri vii, îngerii cu demonii
tot mai blânzi, re-sfinţiţi de adamicul aprilie…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu