Harisma
Pe
sub bolţile aurite
cu
zorii din " Lumină",
în
Iisus să ajung,
cu
smerenie păşesc
în
glasul de crez
al
clopotelor sfinte;
de
graţie, mă închin
şi Cerul slăvesc …
Duhul ,în Duh, pogorât,
mă
înalţă-n Treime
într-un
miracol divin
de
iubire, ne-stins;
reverberează-n
altar
lumini
inefabile,
smulg din glasul
razelor
nemurirea-n sfinţenie
şi un suflet, din vis …
Din
Pacea creştină
înfloreşte
o inimă;
irump
nădejdi
pentru
o Lume-n Iisus
cu
adevărul Crucii,
care
se revarsă
"Lumina"în lumină
peste Apus …
Prealargul
albastru,
Mântuitorul
coboară
În-Dumnezeit în trup,
celest
prin Cu-vânt;
mărturisesc
crezul meu
în
Iisus, Mariei
şi o Naştere a Cerului
prin Ea, pe pământ …
Poem cuprins în ciclul " Porunca iubirii", din volumul de versuri" Depăşirea trecerii",
Editura " FIATLUX", Bucureşti, anul 2000
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu