La zei, le dăruieşti balsamul din bujori,
simbolul de-nceput: rază de soare, firii,
vieţii îi oferi fulgi calzi, zăpezilor trăire...
și-n mers pe-alei de roze cianice și crise
fugi scos din minți, de trista prevestire
a zorilor agrești în cromele - nfloririi,
deschiși în crug la zborul despărțirii ...
și, jovial oferi în vise, un buchet de cimbru,
fiorii de iubire-n Sine, fără șovăire,
un cer de crini- lumini, rozisii trandafiri :
carnali în nimb tremol milerici și stibini...
Sunt razele - n ființa întâlnirilor de astre
cu ochii lor albaştri-n fulgerări sihastre.
La joc, pe-ntinsuri în flacări de iubire,
cu vocea lor le cânţi imnul Treimii...
Că eşti celor din jur plăcerea între vreri,
din început, crepuscul și aprins mister
un scut, poemul tău cu verv în primăveri...
Smulgi florii albe ziua, clipei, alchimia,
cu mâinile pe zări, însemn de liniștire,
și ocolești cu ea, în gol, nemărginirea!...
Eşti tu și tu, în Ei, cu chip în zbor,lumină,
un duh de seri răscolitor, ofertă fericirii…
suav, cum fluturii pe iriși fluorini cinabri
de ultim zbor pe hău, cu soarele în aripi!...
Dar Legea-ţi scrii din Tot și-o porţi în tine:
cel încercat de dor, la ultima-ntâlnire
cu un trecut prezent -neînceput, în Sine!...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu