Literatura, Pășind lumina lor, Gheorghe Apetroae Sibiu

ANOTIMPUL MIRACULOASELOR COMBUSTII*
Dar, în Olimp, nu ştii că e Palas- Atena ?

Era pe când aici curgeau solar*
sudorile cu iz de mosc
pe-alama feţelor agreste,
când ochii de- ametist ai pietrei vii,
de cer aprinşi,
se-ncremeneau în large arcuiri pe creste…
Eram acolo unde zei,
pe codrii împăraţi,
ne cuvântau ales din înfoşnirea frunzei ;
Goruni şi fagi pe obârşii ,
de vânturi retezaţi,
zăceau agest în lunge prăvăliri sub Cruce…

Ne primeneam cybilic,
cu glas de ne-nceput,
prin pajişti înroite-n fluturi,
în culori rebele,
izvoarele, curgând din patul Proserpinei…
un vechi pârleaz,sărindu-l,
ne înfloream în ele !…
Şi hoinăream, aşa, prin clipa
duhurilor sfinte,
păşind lumina lor pe tăinuite trepte,
nelinişti , răscolind în sufletele cu obîrşii
în flăcările vii din abisale vetre !….

Pădureni, Sibiu, 1989