I II. DESPRE TRECERE
În viscoliri,în simţiri , între îngeri…
Există
nemuriri , nemargini,/
pretutindeni
sentimente …/
exemplul
este al Ofeliei, jurând /
dăruire
universului Hamlet,/
în
trăiri împreună rămași,/
călători
în dragoste, singuri…/
există și universul Orfeu,/
etern în
viață cu ființă cântată/
altă
sonată, pentru tot alt cer/
iubirea
pentru El, înflorind ,/
fără Euridice, alțil crini…/
în
tremurul Lor grav creștea /
dorința
pentru o
altă stea,/
pudoarea
în fiorii Mimozei.../
Chiar și
tu, răscolitore de duh,/
și pe El - suflet de cer, șarpe,/
l-ai
mușcat, coborând în armonii /
de
cuvinte, etern călătoare,/
neobosită,
în îngeri,Treimea…/
credința
Lunii , a afla judecata/
munții
cerului, ochii tăi i-au trecut, /
stăpânind
culori de lumini,/
...să
renaști din apolinic amor… /
Acum, în
solitudine, pământ/
din
suferință , cobori pe apus, /
înalțând templul dragostei.../
-ștergi
azurul din icoana ochilor../.
din ce ți-a cerut și i-ai dat,/
ce
i-a rămas, nu-i este de- ajuns.../
- Lași Totul în viață, când urci /
pe
bolți Cuvânt și causa sui/
extinzi neînceputul de treci/
ca
să petreci tot cu alt cer,/
prezentul
Lui nu - ți ajunge –/
poetic
fior în dans de vals- /
for ever…în neliniști firești/
în Totul, legați , rămânând /
unul -
altuia, împreună sfințiți,/
în legături adânci și întregi ,/
fără
cedări ,renunț și plângeri.../
Liberi în
iubire și aprinse patimi /
ridicați
din neamul flăcării roze/
treceți
din ”vârful cu dor”, coborând/
cum din
crug neguri în gând,/
pe poarta serii
crucii de drum/
în
crepusculul cel fluorin /
adunate siderale în curgeri,/
plăceri în
carnalice frângeri .../
în viscoliri,în simţiri ,în mângâieri,/
între îngeri…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu