. III. TEMPLE ÎN
FLĂCĂRI
. III. TEMPLE
Singuri, acum, în veșnicii, împreună…
În Ea, cerul din cerul lui îi plimba
în desmăţu-i dionisiac, fluorina Lilith
grei norii gri cu excrescențe travertine…
El îi stropea circulară întinderea-
imensul turcoaz din ochii albaştri
realgari
ce vedeau isteria cuvintelor calde
din adâncul facerii: vorbe mari
în cartea libertății caste, arbore
din începutul de identitate în credință,
nădejde și în dragoste… O flacără este
și o lumină undeva, configurată în tot,
altcineva acolo, unde imensul simţirilor
îi mistuie uitarea albastră ,creşterea
solară...
În expiraţie şi cu risipă, deopotrivă,
segregă lumină, în El, Ea, întregul
în scene de rit, pe peretele peșterii…
-Înţelegeau şi asta, cu cât, ocolind nemărginirea
sacră-n adâncul ei, înverzindu-și trecerea,
în despărțire, în tot, mai singuri,
amintiri,
în veșnicii, cu dorul rămân împreună…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu