Literatura, Păşind lumina lor, G.A.-S.

3. PĂŞIND LUMINA LOR
Dar, în Olimp, nu ştii că e Palas- Atena ?
Era pe când curgeau solar
sudorile cu iz de mosc
pe-alama feţelor agreste,
când ochii pietrei reci
în ametist deschişi
de cer aprinşi,
te desfătau în large arcuiri
de pe cărunte creste...
... cu fagii pe obârşii
de vânturi retezaţi,
zăceai în uluciri

şi-n lunge prăvăliri
în adânciri sub Cruce…

Erai acolo unde marii zei
pe codrii împăraţi
îţi cuvântau cu simţ ales
din înfoşnirea frunzei...
izvoarele-ţi cântau
din pajiştile în tăcere
cu glas de ne-nceputuri
şi-n înroiri de fluturi
în patul Proserpinei
te-nvăluiau culorile rebele…
ca un copil, sărind
pârleazul vechi în largă şa,
te primeneau cybilic
şi înfloreai însângerând o stea ....

Şi hoinăreai, aşa, rupând
din clipe duhurile sfinte...
păşind ușor lumina lor
le bătuceai pe grui
stelarele lor trepte...

în firea unei lumi
cu - obârşii tăinuite
în flăcările îngerii
le răscoleai nelinişti
pe abisale vetre !….