LISBOA - BONALISA Lui Antonio Munoz Molina, pentru " El invierno en Lisboa"- Gheorghe APETROAE, Sibiu

LISBOA - BONALISA
Lui Antonio Munoz Molina,
pentru " El invierno en Lisboa"-
Gheorghe APETROAE, Sibiu
Pe un larg contur de linii alb-violete
și peste stânci andaluze, Luna
dansază în linţoliu oliv, medieval,
câteva intrări în pergole,
din trunchiuri bătrâne cu ramuri
de ginkos și sequoia frânte de vânt,
împletite cu humă şi mit…
Deasupra lor, ruguri gânditoare,
întorcând zenitul în pământ...
Sub podul Vasco da Gama-
în albia însorită a râului Tajo
îşi ascultă ţipătul marin
şerpii apocaliptici, zăcând
în diluvii, pe oglinzile pustii
rostogolite din ale lor gene:
clipele neîncepute din cuvinte...
Pânzele rodocrozii ale păianjenilor
cotlonesc dorinţele undelor negre
galbene, verzi și rubinii-
sunt zorile târzii ce apasă pleoapele
inimii Bonalisei...
Sub ziduri, dorul La Solenei …
Lângă ziduri lisabone, adunate
de piețe mici, străzi intortocheate
adună flori în curți și flori de pe case
cu bellvedere, biserici și castele,
și Al-hamma: smârcurile La Solenei …
În rest, fiare de sânge lihnite:
umbre înalte- lupi în haite
cu colţii aurii... Viscolite, dansează
pe acorduri maure de Fado;
În tânguiri, ei muşcă flămânzi
din soarele tot mai gârbov
căptuşit cu penele acvilei țipătoare
rătăcită de vânt …
Mai jos, cu stelele căzute
în catedrale vorbesc îngerii
despre tainicele biblice …
Pe locurile oprite ale Alfamei,
cineva- altcineva, dorind a ieși,
ucide tăcerea pietrei din oasele
sfinţite cu cuvinte maure:
- sfatul sicrielor de sub pini …
Dincoace, în umbrele statuilor,
turnurile sinistre scuipă cerul
cu primăveri înmugurite - un fum
în evantaie albastre albe negre …
Da! chiar acum pe cerul Lisboa
toate florile La Solenei râd
îmbătate de miresmele întinderilor
alb violete …!
Gheorghe Apetroae Sibiu
Interferenţe, nr. 7, 1998