O ALTĂ OFELIE, UN ALT ARTHUR, Gheorghe APETROAE, Sibiu

O ALTĂ OFELIE, UN ALT ARTHUR
Gheorghe APETROAE

Înviorată de un cer în arsen,
în inimile reci, primăvara,
cu trecerea luminii,
poetic, tu o pulsezi
din fluidul argintiu:
E o nălucă venită aici-
un văl crisal timpuriu,
precum un nor norveg-
căzut pe al Moldovei grind ..?!

E o altă olivă, Ofelie,
sedusă de un alt Hamlet
și pe steul argilic,
sfidând neînceputul,
pentru el, e acum în derivă...!

Ea vine aici, în crisotil,
tot de câte ori, un sfânt
pelerin vagabond
cu „ Cartea facerii” în desagi
și cu moartea virală în El,
vrea să întrerupă pâclei
colindul ei în oriunde...!

Diamantie și în neștire
se aruncă în hăul- cinabru,
precum eternitatea - văl
de idealuri şi vise-
incertitudini cu plutiri
în oglinda amurgului...!

Simetriile munţilor de aici,
înaripați în tine,
țin primăverii de coborâre
în fiordurile reci - un văl
lung și gros al unei alte Ofelii
dintr-un alt... Port Arthur...!

Și ca un crepuscul în granat,
ce- alungă luminii, din tine,
razele- flăcări în evantai,
întârzie primăverii începutul,
ca să revină aici- unică umbră,
sfârșitul, lângă Shakespeare...