Literatura; În turnul de cristal

Literatura: CÂNTECUL LUI CRISTOPHOR -

ÎN TURNUL DE CRISTAL

Gheorghe APETROAE

Cu salbe de culori se-nveșmânta castelul...

apusu-l iriza cu facla lui din nesfârșite gene...

Curtenii îl slujeau cu și mai mult elan

și-l însoţeau pe prinț în turnul de cristal…!

Dar și ursita îl urma și umbrele-i sporea

cu-ai ei fiori, cântând cu lira-i să-l atragă

pe Cristofor, bolnav de-al mării dor,

neîmplinit de răzvrătirea miilor de valuri...

Hălăduia cu Cristofor în turnul de cristal,

în pasiuni Lilith, cu steaua-i strâsă-n braţe-

miresmele aleelor de roze și de crini

lui Crist lungi, insomniile să-i crească...

Era castelul prins de-o egeeană vrajă,

de undele-nspumate, care șiroiau pe zări

cu game de fantasme havuzele cinabre

pe necuprinsul cel însângerat de rodii…

În turn era vegheat de slugi și-n orele târzii,

de Sfinxul ostenit, de mult ajuns în port,

frânt de al mării zbucium, de înalte valuri

tot mai tăcut și tot mai orb, de chei legat

cu lanțul faptelor lui rele și în neputință,

iar stoluri de columbe, în zboruri peste turn,

cu cerul în azur dansau în ritm de val

și-l urmăreau pe prinț în marea suferință...

Din turnul de cristal și-n gama caldei brize,

cu valuri în hlamidă, marea credință îi jura

și îl chema pe prinț la un banchet cu largul,

pe cel care zăcea-n alcovul princiar...

Dar visul lui, cu marea a se revedea,

crescut în El de larg întru magia serii

i-l întrerupse Ibis în zorii stăpâniți de Chios,

cocoşii levantini, cu cântul dimineaţii...!

Pe împânzirile cu-mbălsămări de rodii,

privirea prințului era, în celestinul mării,

spre zările stropite-n crome emeralde,

spre valul înspumat în zbucium, la galere...!

Simțea, din turn, cum valul îl renaște

pe El, un tânăr doge iubitor de larguri,

acum pe insula ce-i deschidea cu cerul în ogive,

adâncul lui din suflet, iubirea sa-oceanul...

Zăcea-n castelul vechi pe stei, cu zidurile reci,

el, Crist, cântând din harpă la surâsul mării

iar liniştea nu o putea nicicând a și-o găsi,

decât gonind printre delfini, pe caravelă,

pe valuri argilii, în spume, zarea, șiroindu-i

o cristă princiară cale, Levantul, prevestindu-i

Azorele în anatas, cu-nvăluiri smaralde...!

Va urma.