Literatura: Întoarcerea la Genova; Gheorghe APETROAE,Sibiu

CÂNTECUL LUI CRISTOPHOR
ÎNTOARCEREA PRINȚULUI LA GENOVA (7)
Gheorghe APETROAE, Sibiu

*

-Voi raze smulse din nemărginit
cu glas de linişti - asteri vii - căzute
ninsori rebele peste orbul Sfinx
și peste viață-mi rătăcite,
de ce-mi zoriți spre moarte paşii?

*

- De ce mă-mpresurați cu umbre,
mușcând din mine-ntr-o risipă,
cum viermii cei hapsini din stârv...?
- De mare-ndrăgostit și-aprins,
sfârşitul meu vi-l vreți alai...,

*

de-n turnul princiar îmi stingeți
cuprinsul de vâltori albastre...?
Dorințe adânci-trăiri, simţiri
voi mi le vreți doar ofilite
sub negre stânci necunoscute...?

*

Ca să-mi revin mă plimb prin turn
de braț cu-adâncul din Cipangu
l-al pasărei de noapte ţipăt
sinistru- prins în uragane
pe-oceanul răzvrătirii oarbe...!

*

- Să nu-n târzii îmi spune marea!
În Tirr doar tu îmi ești iubit...!
- Când cerul mi-o dansează-n valuri
cum pot s-o las...? De brațul mării,
să plec cu ea, cobor din turn...!

*

Cu visul meu din duhul serii
las văluri liniștii pe frunte,
galera mea curând să-mi cearnă
cu briza pe- a Egeei mare
cărări, magneticei Genove...!

*

Dezgheţul Lunei să nu-ntârzii,
un colier cu fir de ametist și crist
l-am prins de gâtul diamantin al mării,
ca-n flacări-valuri să-și topească
pe larg zăpezile andaluze...!

*

Cu ea în ea grăbit, eu plec din Chios
ca să ajung în grația Genovei
și-apoi să merg sub cerul portugal
cu caravela vârfuită-n stambe,
... la Madeira, să îmbrățișez oceanul…!