ÎN VRAJA TRECERII
autor:
*
Când Totul nu-i decât
o lungă revărsare,
enigme prinse-ntr-o magnetică vâltoare
a cerului căzut în mările astrale,
de faceri gem și-n sine-nsângerează
sub roți de car, bulboanele solare:
fluide căi de regăsiri, iubiri în inelări barbare...!
*
Sunt flori stelare-n
mângâieri răpuse
și plâng în tine azi, ca ieri, în pajiște bătute
spre exilarea lacrimilor reci, căzute
sub trecerea ecvestrelor copite...
Și cântă în dureri, prin şiroiri, prelinse
pe faţa libertăţii fiecărei clipe…!
*
Iar tu, din trecere s-oprești
iubirea în iubire
pe locuri neștiute - ntru sfințirea bolții,
îți tot rechemi din hău prin rostul rugăciunii
la revărsări de zori, pe-Alcor din Ursa Mare
cu glasu-ți orfic, de bine-cuvântare,
din somnul ei adânc pe tăinuita Vale...!
*
Și-n chip de clopot
tras, spre o re-nsuflețire-
condor cu aripile-ntinse spre lumești ispite-,
în zborul tău vrăjit,
pe calea tainei criste,
cel de rostire caldă dinspre umbra nopții,
porți raze încă vii din Pollux, cu semnele prunciei,
rămase-n rest lumina vieții tale ne-ncepute...!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu