ADRIAN GRAUENFELS: ” NEVOIA DISONANŢEI” şi “DUPĂ PARADIS”
Comentariu - eseu de
Gheorghe Apetroae dlB
Pentru interesul manifest al domnului
ROB REMUS, cu referire la ”NEVOIA DISONANŢEI” şi “DUPĂ PARADIS” am dorit, în
acest comentariu, să mă refer asupra valorilor concrete din expunerea
imagistică a unor creații picturale în Reţeaua literară, anul 2020, de către
domnul Adrian Grauenfels, în structuri nu fără valoare estetică și am încercat
o definire a esteticului portretistic în plastica grafic- picturală, în
principal în arta picturalpă de după Van Gogh.
Prezentările domnului Adrian Grauenfels,
cu titlul " Nevoia disonanţei" sunt revelatorii pentru încercările
tot mai frecvente de inducere și de promovare în arta picturală și în
imagologie a principiilor opuse esteticii formelor, a inesteticului și
dizarmoniei, a angoasei, haosului şi solitudinii cu expozee picturale dominate
de crome stridente, în tuşe disonante și diforme, promovate de tot mai mulţi
artişti contemporani nonconformişti și vulcanici, cu viziuni apocaliptice și
sacrificiale, continuatori ai picturii decadente... Ei sunt reprezentați de
Gleen Braun, Terence Koh, Paul Mc Carthy ș.a., într-un limax art-now sindinamic
(Louis David) de nestăvilit. Toţi aceşti pictori nonconformiști sunt obsedaţi
de incertitudinile valorice în artă și încearcaţi de tensiunile şi trăirile interioare
puternic refulate în neconformismul imaginativ - imitativ, cu defulări în
ofensiva lor declarată asupra impresionismului imaginar armonizat, promovat de
Renoir, Cezanne, Claude Monet ș.a.. Ne aflăm în prezența unui curent
neoimpresionist caracterizat prin violentarea imaginii (fovismul) și a
imagologiei naturalismului.
Stările lor, așa-zise
estetice, sunt generate de nevoia actului artistic liber, de un sistem art-now configurat ca detaşat istoric şi semnificat de
o viziune apocaliptică cu violențe asupra imaginației și existenţei sensibile (
A. Breton).
Asistăm constant și în pictură la o
nouă artă, dominată de perspective holistice, de antinomia apolinicului cu
teluricul și copleşită de discreţia diacromelor, de variaţii complexe de
liniarităţi și de extravaganţa penumbrelor, în care realitatea este definită cu
destinaţii existenţiale sistemice supuse exhibării forţate de formele
caracteristice armonice, un subiect de nișă în planul artistic, calificat ca
fiind decadent. Obiectivul lor e cel de substituire, aproape în masă, a
formelor artistice clasice armonizate prin altele, în abundența de
transfigurări neesthetice ( G. Apetroae).
Structura considerată estetică de
nonconformiști e sugerată pe lângă formă și cromatică, psihologic, prin frecvența diformităţilor gnozice,
prin grimasele forţate ale esteticului în imaginarul timpului lăuntric, într-un
plan interior cu coordonate estetice de diferențiere în expresii liniare...
Imaginarul se interiorizează, astfel, prin forme şi crome sugerând modalităţi
existenţiale şi ideatice neconforme, postimpresioniste şi postexpresioniste,
inedite în prezent în fondul acestora (Matisse, Picasso). În acest cadru,
Adrian Graunfels relevă antitetic o serie de creații art-now, precum pictura
germanului Neo Rauch, barocul artistei fotograf Cindy Sherrman din New York,
pictura erotică- intimitatea și bestiarul cu demonicul impudorii în portretica
Marlenei Dumas, din Africa de Sud şi pictura provocatoare a femeii răstignite,
în alb, de Mauritzio Cattelan din Padua- Italia.
În pictura lor, cu evidență în
exponatele expuse pe cite-ul Rețelei literare, 2020, unele chiar cu pretenții
de vernisaj muzeal, nu se poate intui o permanență axiologică, ci doar o
modalitate de exprimare în detaliu şi în temporalitate a stărilor complexe de
conştiinţă estetică și ideatică înduse pictural și sculptural în fenomenologic,
într-un tangaj al relativității abuzată de reflexii asupra realităţii ontice
individuale şi universale.
În acelaş context, interesul pentru
arta de la graniţa dintre ficţiune şi suprarealismul caricatural, grotesc în
fond și supraexpresionist, a fost relevat profesional de scriitorul israelian
de origine română Adrian Grauenfels în Reţeaua literară, prin prezentarea
artistei pictor Beatrice Bernath, din Haifa, a cărei expoziţie, purtând
genericul “După Paradis” şi constând într-o colecţie de desene şi schiţe în
culori simple, primare şi cu tuşe accentuate, groase, piese care au fost expuse
în salonul din “Cafeneau Tina” din oraşul de pe ţărmul mediteranian, Ein Hod și
prezentate
excepțional de doamna Bianca N. din Haifa.
Prin exponatele picturale înserate
în pagina Rețelei literare, 2020, se pune în evidenţă interesul deosebit al
pictoriţei Beatrice Bernath pentru folclorul iudaic şi arta ebraică într-o
linie neo-postmodernă, pictura sa fiind revelatoare, magnetizată de tensiuni
interioare, din care radiază satira, umorul, grotescul antropomorfic şi se
ridiculizează sexul opus feminităţii, cu un final al regăsirii şi împletirii
sexelor... Se confirmă stilul lui Beatrice Bernath ca fiind asemănător cu cel
al expresionismului pictural german (Kirehner, Beckmann), care a culminat cu
expoziţia din anul 1937, intitulată “Arta degenerată”.
“ După Paradis”-ul pictural al lui
Beatrice Bernath reușește înfăţişarea celor doi: Adam şi Eva izgoniţi din
paradis; pe Eva, cercetând spectacolul dincolo de Paradis și pe Adam, static şi
grotesc, neapetisant, cu dinţi de carnivor, pregătit să devoreze prada... Nu se
sesizează în această pictură o axă de demarcaţie între cele două condiţii
existenţiale: Paradis şi după Paradis, condiţia modernităţii în arta picturală
fiind, astfel, îndeplinită...
Dar ”Tehnica picturală clasică a
fost înlocuită cu un desen instinctiv în care obsesiile şi angoasele
existenţialiste îşi fac loc cu forţa şi cu o sinceritate care ne dezarmează”
(Bianca N.) la artistul plastic Beatrice Bernath, din Haifa. Desigur, în
exerciţiul promovării conştiente de către pictorul artist a stilului abstract
cu aport fictional - himeric şi cu suport imagologic apocaliptic în expresii
sacrificiale şi în diformităţi (Albert Durer) cu nuanţe compoziţionale
thanatice (Louis David), aestethezistul
Adrian Grauenfels, în relevarea acestei
tipologii picturale încearcă debarasarea de desuietudinea impresionismului,
prin abandonul tiparelor şi canoanelor clasice şi aduce în prim plan
expresionismul senzual conflictual (Kandinski, Chagall). Obiectele, pentru a fi
interiorizate estetic- imaginativ, sunt decromate, deformate, dezobiectivate și
vidate de contraste în geometria lor formal quadridimensională, de un imaginar
interiorizat (T.V. Doesburg).
Dar, Kitchul şi urâtul generat de kitch
sunt utopice şi intempestive artei prin rigidități și prin structura rece a
formelor picturale și scupturale. De remarcat că aceaste tehnici picturale existente
și în timpul lui C. Brâncuși, deși au fost conştientizate de artistul român
(C.Brâncuşi) ca subiect de nișă pentru hiperbolizarea prin creație, deoarece nu
reușesc să creeze stări estetice revelatorii, să încânte pe deplin ochiul
lăuntric şi nu pot răscoli sufletul din dezordinea estetică, nu reuşeşc să
genereaze vibraţii şi frământări interioare, dimpotrivă, nu-şi ating scopul,
disperând conştiinţele estetice și, determinându-l, astfel, pe artistul roman să
depășească această viziune și să releve o estetică reflexivă semantic neliniară
a creaţiei sale sculpturale magistrale.
Reţinem, în acest context, exponatele
relevate inspirat de domnul Adrian Grauenfels, identificate cu forţa
expresivităţii existenţiale în forme stilizate şi în potrivirea de culori (H.
Focillon), a mixajului de fabulaţie. Asistăm la un realism în graţie şi la un
umanism de unificare (Dada), caracteristici ale cubismului spaţial
lobacevskian, noneuclidean (Cezanne, Picasso) şi la futurismul aspaţial şi
atemporal abstract în formulări iluzive, suprarealiste.
Toate acestea se petrec, cu
siguranţă, în “Art Now”, numai pentru denudarea onticului anthropologic de un
real trimis în derizoriu şi pentru a se evada din cotidianul instinctual amorf,
și a-l obiectiva, pentru o evidenţă a valorii axiologice a artefactului
imagistic interiorizat (Louis Lavelle) şi pentru o certă estetizare -
conştientizare etică - estetică postmodernistă, spectral revelatorie în
universalitatea artelor ! Cu stimă și felicitări pentru inițiativă, domnului
Adrian Grauenfels! Gheorghe Apetroae dlB
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu