Literatura:Frumoasei Madeira îi îmbrățișrzi oceanul; autor: Gheorghe Apetroae dlB

 

FRUMOASEI MADEIRA ÎI ÎMBRĂȚIȘEZI OCEANUL
Plecarea prințului Christofer din Chios la Madeira
Autor: Gheorghe Apetroae dlB.
*
- Roiri de raze smulse din Nemărginit
cu glas de linişti, asteri vii, din el căzute
pe chei ninsori rebele peste orbul Sfinx,
voi, prințului, prin viață-i lesne rătăcite,
de ce, spre moarte paşii îi grăbiți lui Christ...?
*
- De ce-l împresurați cu un noian de umbre
și viața-i devorați, din sinele-i mușcând
cum viermii cei hapsini, flămânzi, din stârv...?
Mereu de mare- ndrăgostit, de ea aprins,
sfârşitul lui i-l vreți doar un păgân abis...?
*
-În turnul princiar, la el urcați, să îi aprindeți
vulcanul apollinic cu vâltori albastre,
simțirile preasfinte, dorințele nu-i frângeți...!
- De ce îl vreți ajuns în naufragiu,
sub negrele, înalte stânci andaluzite…?
*
-Să nu-ntârzii! Să nu-ntârzii, îi strigă marea...!
Vreu să-mi dansezi pe ale mele valuri…!
În Tirr, doar numai tu îmi ești iubitul…!
- Și strâns- cuprins de brațul larg al mării,
Crist, prințul ei din turn, la ea coboră…!
*
Din vrerea ei, cu duhul cald, sfințit, al serii,
el smulge lesne vălul de pe fruntea bolții:
- balsamul Brizei legănat pe a Egeei mare,
galera-i vârfuită, în curând să-i cearnă
magnetice, materne, cărările Genovei…!
*
- Tu, Christ, să poți să-nfrunți sărutul Lunii,
un colier cu fir de ametist te prinzi păgân
de gâtul diamantin al mării de neliniști;
pe ea porți valuri vii de flacări, să-și topească
din sânu-i ametist zăpezile-andaluze...!
*
Cu-al pasărei de noapte prinsă-n uragane,
cu ţipăte sinistre pe crestele de valuri,
în intermundiul răzvrătirii oarbe, Christ,
gândurile la plimbări pe-ocean te cheamă
de braț cu-adâncurile mării din Cipangu…!
*
Cu caravela lungă, vârfuită-n stambe,
din Chios ai plecat, Egeei dragi să-i lași Levantul,
Genovei să-i admiri coralii și smaraldul…!
Și-acum..., vrăjit de cerul Portugal, de valuri gibraltare,
frumoasei Madeira îi îmbrățișezi oceanul...!