CHEMĂRILE SFINTEI MĂNĂSTIRI PUTNA
(Glasul Putnei)
Autor: Gheorghe Apetroae dlB
*
Români, ce v-ați durat din geți
și tirageți, din carpi, ființa,
în sfânta și străbuna limbă,
nu v-auziți fiicele voastre:-
o Basarabie și-o Bucovină,
jelind din Nistru și din Tisa???
*
Voi moldoveni, vlahi și-ardeleni,-
români de-un sânge, limbă, glie,
veniți la Putna, lângă Ștefan...!
La El, vă chem cu glasul cristic,
si-mi trageți clopotele sfinte,
și-nhăruiți în duhul lui să vă sfințiți…!
*
Vă chem în românească limbă
și-n glasul clopotelor sfinte,
din Ceremuș, până la Istrul,
din Tisa, Mara, pân-la Nistrul,
vă adunați de-un neam, de-o limbă,
precum vă-ndeamnă Cantemir...!!!
*
Veniți, dar, și striviți tăcerea
de ger pe un străbun pământ…!
Cât Ștefan stă de strajă-n Putna,
și ele-n grai român se plâng,
la glasul- clopot, toți românii sar
și le-apără hotarul sfânt...!
*
S-audă orbii cum că toți românii
sunt aprigi daci, demni de trecut,
pe loc stăpâni din început,
voi, Decebal, Corvin, Mihai,
ajunși la Putna, lângă Ștefan,
voi știți și-acum ce-i de făcut...!
*
Pe ale României fiice sfinte:
pe Basarabia și Bucovina,-
de-un singur neam,-român în viță...,
unite-n cuget, glie, limbă,
la pieptul țării să le strângeți,
auguste-n românesc triumf!!!
Poem, pe care l-am înscris în Hrisovul Mănăstirii Putna, în anul 1991.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu