MAI CAD ZĂPEZI TÂRZII PE TRECERI Autor: Gheorghe Apetroae

 

MAI CAD ZĂPEZI TÂRZII PE TRECERI

Autor: Gheorghe Apetroae
*

Mai cad ninsorile de gânduri mari, curate în petalele,

în tine-nzăpezite de visuri cu lumini întroienite,

cu sfinte amintiri-în amăgirea duhului ceresc topite-,

să-mi speli rugină trecerii, în jocul zării tale din priviri…!

Cu vorbe calde-n visurile mari și cu poeme-n grai,

te-aștept să vii să-mi ningi o iarnă, cu fulgii tăi din rai…!

*

Mai cad zăpezile de flori pe stâncile în canioane-ascunse,

pe calea ta-nflorite, dar reci, străine, tot mai sfinte,

cu fulguiri în suflet și-n părul tău bălai, pe gene obosite,

înrourate-n dimineți, aprinse în amiezi și-nzăpezite-n seri,

din calendarul vieții să-ți alung lumina răzvrătită, în alai,

te-aștept să vii, să-mi ningi o iarnă, cu fulgii tăi din rai…!

*

Mai cad zăpezile târzii și-acum, pe trecerile-ți viscolite

de zborul fulgilor ușori, cernuți prin sita deasă-a clipei…!

Sub crucea cerului, cioplită din arborii tăi de cuvinte,

să-mi ostoiești durerile pământului și marele neliniști,

pribeag aed pe drumul spre mormânt, să-ți cânt, revin-o, hai,

te-aștept să vii să-mi ningi o iarnă, cu fulgii tăi din rai…!