MAI CAD ZĂPEZI TÂRZII PE TRECERI
Autor: Gheorghe
Apetroae
*
Mai
cad ninsorile de gânduri mari- curate pe petalele
în
tine-nzăpezite, cu visurile troienite de lumini …!
Și-n sfinte
amintiri, de duhul tău cu amăgiri topite,
îți
speli rugină trecerii, în jocul zării tale triste din priviri…!
Cu
vorbe calde-n visurile mari, de liniștire-n grai,
te-aștept
să vii să-mi ningi o iarnă, cu fulgii tăi din rai…!
*
Cu fulguiri în suflet, pe gene obosite, pe părul tău bălai,
Mai
cad zăpezi de flori pe stâncile prin canioane-ascunse,
pe
calea ta-nflorite, dar străine, reci și tot mai sfinte,
din
dimineți înrourate în amiezi și-n seri înzăpezite…
Dn
calendarul vieții să-ți arunci lumina-ți răzvrătită în alai,
te-aștept
să vii, să-mi ningi o iarnă, cu fulgii tăi din rai…!
*
Mai
cad zăpezile târzii și-acum, pe trecerile-ți viscolite
în
zborul fulgilor ușori, cernuți prin sita deasă-a clipei…!
Sub
crucea cerului, cioplită din arborii tăi de cuvinte,
să-mi
ostoiești durerile pământului și marile-mi neliniști,
pribeag
aed pe drumul spre mormânt, să-mi cânți, revin-o, hai,
te-aștept
să vii să-mi ningi o iarnă, cu fulgii tăi din rai…!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu