IRIŞII EI DIN ULTIMUL BAL
autor Gheorghe Apetroae (dlB, Sibiu)
***
Îi apăruse în destin nechemată ispita
și, rezidind în El o ultimă dragoste,
îl cuprinse, Ea, cu multe neînţelesuri:
cum că în senectute irişii gândului Lui
îl petrec la dorinţa lui de neînceput,
a-și regăsi în Ea cerul albastru...!
***
Ea îi pregătea de sfârşit, un cântec:
răsfăţul faustic al nopţii valpurgice...!
Simţul i-l testa, tot Ea, dezvelindu-şi,
câte una, formele și, în marş nupţial,
în oglinda cerului cristal îi arăta Lui
chipul angelic, buzele-i în surâs ireal...!
***
El, magul iubitor de neînceput,
Hidrei, vălu-i crisal, valul ultimului bal...!
Tot Ea, cântând pentru El la pian,
îi desprinse uşor de trup, sufletul
şi i-l plimba gând-deja vou prin salonul oval-
pe zarea siderală-, în simfonii de Haydn..!.
***
În locul crucii, hieratice cuvinte încrucișa
cu fulgere crisoberile spre a le însângera...!
Se grăbea a-i culge anemone din Gemeni,
de pe hăul galactic toate astrele alb-roze,
chiar și pe El , din selenicul clar…,
cu scânteieri ametiste, în buchete de vise !
***
Irișii aceluiași gând și aceleiași vreri
erau acum cei ai Hydrei și ai lui Pollux-
cristale albastre li se prindeau în cearcăne-
peisaje andaluze pe iriși li se revărsau-
razele regăsirii ispitei, în cerul albastru-...!
Din „Aida” ascultau împreună “Marşul triumfal”
***
Ritmau cu galaxiile căzute în cer amintirile,
-iubirea lor uitată în ultimul bal...!
Sibiu, 20.05.2021
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu