HARISMA INVIERII - SFINȚENIA CRISTICĂ –varianta reținută

Author: Gheorghe Apetroae (dlB, Sibiu)

*
Pe sub bolți aurite, cu lacrimi marianice șiroite
și cu sângele din adevărul christic hăruite,
la Iisus, în denie să ajungi, cu smerenie păşești
pe glasul de crez al clopotelor sfinte...!
… de graţie, te închini şi Cerul slăvești...!
*
Duhul în duh pogorât te reînalţă-n Treimea
izvorului vieții înhăruite de calea a iubirii…
Din altarul ființei, inefabile lumini îți reverberează
sfințenia și smerenia sufletelor christe,

din glasul razelor își smulg nemurirea …!
*
Cât adevărul e în Cruce și-n sfințenia luminii,  

în revărsări păgâne și în slava  Păcii creștine,

pe tot Apusul înfloresc, mai sincere, inimile

și în nădejdi pentru o Lume-n Iisus se irump

serafice plutiri în alaiuri de sfântă trăire...!

*
Prealargul albastru, Mântuitorul îl coboară
să-l reurce-n flăcări, cu duhul lor înhăruit,
în Dumnezeit, jertfit și celest prin Cu-vânt...!

*
Cât ești lumină-n adevăr, în al său necuprins,
altar de crez te-nalți, te redeschizi iubirii…!
Porți moștenire semnul de-ndumnezeire:

sfințenia din suflet- duh din trupul veșniciei...!

*

Stele prinse-n rozare la  gâtul fecioarei

îți luminează și-ți reînvie calea spre ne-nceput...

Tu îți mărturişeşti crezu-ți christic, Mariei
și o Naştere a Cerului, prin Ea, pe pământ...!

(G. Ap.,20)

 

BALADA PRIMĂVERII LA RĂȘINARI

Autor: Gheorghe Apetroae (dlB, Sibiu)

***

La Rășinari, de înfloresc cu duh zambilele-n grădini

iar în livezi bătrâne de cireși albinele în râvna lor roiesc

și Șteaza urlă la răstoace disperat, s-ascunde în irugă,

e-n clocot viața-n plai și satul arde-n sufletească rugă...!

***

În ulițe, cu tihna lor, pe porțile-nvechite bătrânii iarăși ies

să-și deapăne-ntre ei trecutul și rosturile din Ardeal...

Bătrânele, sub candele-n cornișe, în rugăciuni sporesc…;

la schit se cântă-n denii și clopotele bat române...!

***

Pe ramuri crude de arini și sălcii- plânse de mister,

în crângul iarăși desmorțit, e cel mai lung concert…!

Din streșini plâng și curg pâraie de sloiuri și lumini

și-aleargă în neștire-azurul, cu iz de primăveri...!

***

Se freamătă-n cărări molizii, iar pinii sprijiniți în stânci

și agățați de cer, tot rostul lor și-l glăsuiesc cu- Austrul…

E un lătrat târziu pe văi, ecou de liniști din vremile străbune

și -n largul țarc al bolții, mari, stelele adastă-n turme…!

***

Dar zările, de mult bătrâne-n ele, din nou re-ntineresc…!

Când neguri groase peste creste albe cu vântul se gonesc,

la Rășinari, în munții lor înalți, cu dorul de mioare,

cresc ierburile moi și dese, în mângâieri stelare...!

Rășinari, 29. 03. 2020