SEMNE SUB ZODIE Autor:Gheorghe Apetroae(dlB, Sibiu)

 

SEMNE SUB ZODIE

Autor:Gheorghe Apetroae(dlB, Sibiu)

***

- Ți-ai închis calea în acest umed-lasciv amurg

aproape de sufletul tău nevindecat-haos dincolo de cer,

pătruns de golul crescut în sine-i al lutului mocirlos,

în limpeziri cu zâmbetele liticului recelui adânc...!

***

Un recif e ultimul gând, marianic, al stelei tale,

de tine văzută demult cum pleacă-n eternal uitare…!

Știi să-l alinţi cu mâinile albe galactice și să-i furi

ecstatică aura, cum privirea rece, în risipire, a Lunii…!

***

Al celei care te încântă cu tot neantul, atunci când

tresare dezvelită de braţele cerului gârbov-bătrân:

căruntul mereu pipăind sânii de gemă ai stâncilor,

conici și încrescuți în tot jarul milericelor flăcări...!

***

Nu e timpul opririi tale la o margine a sinelui,

cel plans de nevăzut în marea cursă a viselor-vuiet

al acelora ce odihnesc în frica înalţimilor tale- purtat

de aripile solare de pe auriile larguri deschise…!

***

Cu ochii de sticlă, înscânteind azurul în iureșul sfinx,

vulturul tău tot coboară cerul alb în tine-n nefrică

și își înfinge clonțul în inima ta de înger-axă a firii,

sfârtecând-o ca pe zarea vieții ceruită de fulgere...!

***

Dar bucăţile stibinice de cer îți sângerează lumină

ca să-ți înfierbânți în sărutul bacantei ideile simple,

freamătând sub călcâiele zodiei nisipul orb din tina

mării bolnave de plăcerile câmpului rorurat de neliniştii...!

Ți-ai plumbuit chipul cris și bland, în adamice oase,

descărnate de nefirescul carnal al sufletului luminii …!

Miezul lor e o măduvă, e tot cuprinsul zodiei -

cu marii idoli ai sufletului, înfrigurați și bolnavi...!

***

Să-ți crească din pustiu, în luptă, umbrele din lumină

îți zac pe irugă în ierburi zâmbetele plâng pe runa lâncedă

de facere, osemintele tale drepte vuiesc în cuvinte:

cresc verduri înflorite, cernite, închise în ele, clipele...!

***

Văzutul să nu îl împarţi la cei reveniți din nevăzuturi

spre vindecări de taină și cuget, în iubiri sincere,

în care ai crezut și atunci, ca și acum și oricând,

Neînceputul îl ascunzi în al stelelor gând și surâs …!

***

Ți-alunecă din tidvă, zuruie în tine tainic pământul

cum izvorul vieții în clocot din irişii cerului- trandafiri

ce îmbălsămează vântul galactic al Neînceputului…,   

obscurul, rostindu-ți cu razele clare din adâncul semnelor...!

***

Să călătorești sigur, în cortegiul etern, de la lumină la umbră…!