III. TEMPLE ÎN FLĂCĂRI
12. CÂNTEC-DESCÂNTEC PENTRU ZEI
Sub privirile reci ale bolţii , înpătimiţii,
plopii piramidali îşi pendulează aiurea
limbile de foc, îsufleţiti de prolificul Eol…
îşi fluieră greul secundelor prin amenţi,
uşurându-le trecerea , într-un dement amor…
Iar tu, cu Naiadele, în neştire, de neoprire
cobori soarele tânăr din munţii albaştri
în braţe, tămăduitoarele firii, izvoarele…
Cu Eos, cea veşnic îndrăgostită de tine,
îubind-o, descânţi , de vindecare, zeului Pan…
să-l încânţi cu glasul de zefir de pe lunci,
îl desfeţi pe Dionysus, în multe petreceri
cu driadele, le implori şi seduci !...
Păsările cu aripile pline de sfântă lumină,
se întoarc la tine, în tine, gânditoare din cer-
odihnesc furtuna, în odiseea sincerelor zări …
Alergi infinite magii , în magnolii, visele
mustind în cireşii înveliţi în giulgi de argint,
înnebuniţi de înflorire şi de seve fierbinţi
de adevăr, în aprilie, de amorurile lungi…
aprinzi, în grădini, narcisele, în orgasme de foc…
Din zări, adulmeci urmele reci ale stelelor
dezvelite de seară şi învelite de zori…
inorogii lui Pan, din desişurile dese i- alungi
în balsamul de cântec, când în rut se întrec:
şi chemările nelimitei , în ciutele cerului cresc…
De pe crug, adulmeci nebun urmele stelelor ,
irişii în formă de boltă sorbită -n retrageri pe râu
descoperi de Aprilie, ultimii zori în fior…
Cuibarele şerpilor de-acum şi celor de- atunci,
le umpli cu lumina trecerii , o spumă din val ,
goleşti muchea muntelui de stânci şi de cer,
de ultimile priviri reci, speranţele iernii le legi
de norii ei de plumb, alunii şi ispititori….
Opreşti, dar, din trecere, prin cântece în descântece,
pe timpul , zeul urât, neştiut, tainele-I , măcinând ,
îngropându-l aurore –n nelinişti, dorinţe-n simţiri…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu