duminică, 24 aprilie 2011

literatura, statornicie,gheorghe apetroae sibiu

Statornicie


Eram sărutul primelor lumini, 
o slobozire la întâiul ţipăt
şi gângurit la sânii mamei
cu semnul viselor de cântec…
~~~
Din ne-nţeles furam cuvântul
şi în răsfăţul de icoane  
priviri gândeau să calc pământul
în chipul lebedei şi mamei…
~~~
să râd, să cânt lângă izvoare,
de flori albastre-ndrăgostit,
să mă alin, susurul lin, 
cu taina cerului senin
~~~
muream, un tânăr crin sălbatic…
~~~
~~~
Stability
I was the kiss of the first light,
a liberation on the first scream
prattling at my mother’s laps
dreaming about signs of song...
~~~
I would steal the meaning out of mystery
and leave it unspoiled by the first icons
I dreamt of stepping on the ground
looking like the swan and my mother...
~~~
to laugh, to sing near the springs
infatuated with blue flowers,
to calm down the quiet murmur,
with the secret of the clear sky.
~~~
I would die, a wild young lily...
~~~
St

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu