V. ZBORURI ÎN ABIS
DIN NOU ÎN ABIS
Iei steiul iar pieptiş ,zorind spre cerul lor,
te speli în flori şi - azur, te curăţi în izvor
de mocirlirile păcatelor vâscoase…
ideile în care crezi, le simţi împrospătate…
şoptite, le ritmezi în inimă pulsaţii
promise aparente primejdii regretate !…
îţi fluieri clipele pe grind albastre–sfinte :
polarul orizont al cerului de noapte…
Cu rugă-n surle şi-n cântări de harfe,
îi limpezeşti iar zarea magiilor de taine,
în lacrimi de iluzii …nocturnii licurici
ţi-apar pe şesul mişcătoarelor cu-vinte …
şi-n duhul tău aprins de nebunii şi patimi
cerni toamnei stele - frunze galbene
pe al cărărilor alcov - pustiuri adunate,
le şuieri trecerea-n mister, şoptiri în val
prin ramuri diamantine, cerul în smarald
şi-n fagii voluptoşi, ecliptici în simţiri
creşti razele din frunţile de gheaţă în nimic,
ridicoli îngeri ce slăvesc în aripi al tău chin…
Re-aprins din nou de sideralele plăceri, năuc,
crepusculul din soarele zeiesc un tăvălug
pe noaptea rece a tribunelor Vârtoape
îl treci în buiecii zenit, adâncului Nadir,
fluidic în amor, celest în hău pe-Treceri…
Jinarilor în crucea serii acareturi, aurind
iar nopţii îi coboari din culme ne-lumina…
e prea profundă liniştea,în patimi, Luna...
în şoapte –i tulburi zodia, i-o cumpeni…
o culci modelul libertăţii în balans stelar…
Te bucuriă-n răsplată, un cluster de Pleiade
cuprinse de parfumul abisului Licorn…
e joc cu sentimente, îngemănând hazardul
cu anii tăi granaţi ce-ţi trec sălbatici orbi
romanticii în vide andaluzele vesminte,
femei în vii dorinţe, geloase pe- a ta voluptate…
Muţenia chermezei cerului te- amuză ,
cum şi cei neştiuţi, platonici şi socratici…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu