Literatura, Fără întoarcere, Gheorghe Apetroae Sibiu

VI.   DOR  DE  VEŞNICII

FĂRĂ  ÎNTOARCERE

-variantă -                                   

Veacurile hoinare

ies în joc din clepsidră

şi dorm, fără  griji

în leagănul tău adânc

de umbre  roz - albe;

se preschimbă în gând…

singur, trăieşti în cele

ce eşti, în vis, netrăind,

să alungi întoarcerea…

În stăpânirile apuse,

pătrunzi  nepătrunsul

cel ştiut de clepsidră…

Ai descoperit vesmântul

de rouă al primei flăcări

şi -n ea, El, infinitul, în doi,

mult mai slab

decât imperiul cuprins

al celui mai vârstnic atom…

Din clipa începerii,

bate inima haosului:

arcul extins în arcul între bolţi,

slăbit de clepsidră…

Incă  tânără, flacăra,

de la El, tot alt El

în fiorii iubirii,

cu spaimele fulgerilor

învaţă ne-ntoarcerea…

De ce-n mormântul razei,

sângele haosului

cântă ne-nceputul,

Tot El, în El,  va şti…

E sigură himera de dimineaţă

şi seară,

dar nici-odată de zi!…

Iasi, 1965

(volumul de versuri » Despre ne-nceput », Ed. Hermann, 1992)