poem apărut în volumul "Depăşirea trecerii, Editura "FIAT LUX",
Bucureşti, anul 2000.
EL, Eminescu
- Din grădinile de aur a cules
- ai Lunii crini
- să-i păstreze-n templul fiinţei
- candelabre de rubin,
- arc de cer, din El,
- Cu-vântul celei mai pure lumini...
- Fruntea, boltă peste veacuri,
- şi-o înclină visător
- să-şi revadă-n codrii, lacul,
- strălucirea în izvor...
- Pe azure văi de cuget,
- cu ochi negri- lini, coboară
- El, Luceafăr al iubirii,
- printre nuferi să răsară!..
- Cu luna se plimbă-n trestii,
- iar din cornul ei de argint
- îşi desfată nemurirea,
- dă luminii dor şi gând,
- când pe harfele de unde
- stele cad şi se aprind:
- orgi selenice pe lucii,
- valuri risipite-n grind...
- El, ecouri între clipe,
- le ascultă-n infinit...
- Teii, încărcaţi de floare,
- ning miresme de amor...
- El luceşte-n rostul Lumii,
- spre trecut şi viitor...
- He, Eminescu From the golden gardens up he picked the lilies of the moon to guard them in his being’s temple – ruby chandeliers archwayed blue, within Himself, the light of the purest light... His brow, a dome over the ages, musingly inclines to behold again his lake in the woods, the brightness in the spring... on blue valleys of thought he descends with his dark, calm eyes This evening star of love, among water lilies shall he rise. when on harps of rippling waves stars are falling and start playing selenary organs on glittery waters, waves scattered on the store He, the echo between moments, infinitely senses them. Along with the moonlight he sweeps the rushes, and its silvery horn his immortality delights and gives melancholy and thought to light. the lime trees in full blossom spread the scents of love, towards past and future gleaming, full of meaning.
- p.s. Am ajuns în această vară la Ipoteşti , cu dorinţa de a-i revedea poetului angelic, mag şi profet al neamului nostru, casa părintească în mijlocul curţii în care mai sunt câţiva din salcâmii cântaţi de El, mormântul părinţilor şi fraţilor poetului, lacul , colinele Ipoteştilor şi Cătămărăştilor, mereu prezente în ale sale versificaţii. Aş fi dorit o mai mare emulaţie cultural-spirituală pe aceste locuri- toposuri româneşti divine-, dar ,din păcate, am rămas puţin dezamăgit. Implicarea autorităţilor botoşenene şi din Ipoteşri-Cătămărăşti - locale nu se ridică la cotele de spiritualitate, eminesciene ale acestor locuri bagoslovite cu harul divin al marelui Eminescu. Chepingul din preajma lacului este incendiat şi părăsit, iar intrarea în drumul Ipoteştilor, din drumul judeţean Botoşani-Dorohoi nu este semnificată de numele poetului. De asemenea , venind dinspre Suceava şi traversând municipiul Botoşani, nu am observat măcar un indicator care să atenţioneze şi să direcţioneze vizitatorii acestui frumos oraş spre Ipoteşti, obârşia genezică providenţială a Marelui Eminescu. Vă rog, pe dumneavoastră, literaţii revistei Hyperion, pe care vă preţuiesc, aşa cum l-am rugat şi pe nepotul meu, poetul Liviu Apetroae, şi el legat de cultura Botoşeneană, să solicitaţi acestor autorităţi, care moldovene, fiind, ştiu că sunt mult generoase şi pline de solicitudine, să marcheze mai mult cu reperi eminescieni aceste frumoase locuri. Cu multă stimă, Gheorghe Apetroae Sibiu...
