Gratitudine

Gheorghe Apetroae -Sibiu

mamei mele, Ilinca

Răsărit din zăpezile tale

am crescut cel dintâi

ghiocelul;

ţi-am surâs

printre primele flori;

am înflorit şi m-ai cules,

împreună cu zambilele,

într-un buchet de cer:

gratitudine …

În cântecul sirenelor,

cu gândul brizelor,

să învăţ zborul

de la tine,

m-ai aruncat în marea viselor;

muncit de ea şi de Lună

eu, floarea albă de rouă,

ating încă uşor,

cu stropii lor,

braţele tale de-mbrăţişări

până la ofilire …

În gratitudine,

m- aplec în fire-ţi

la sânii crisi şi puri,

în mine-nrouraţi,

să sorb culorile amintirilor …

Volumul de poezii şi eseuri „Despre neînceput”, Editura Hermann, 1992